În anul 2003, Ambasadorul Braziliei i-a mulțumit lui Eminescu pentru… creșterea economică spectaculoasă a țării sale!!!

Distribuie


Lasă un răspuns

Comentează ca anonim.

  1. Dar acuma gata cu cresterea si in Brazilia, unde gasca neo-liberala fascista pro-wallstreet tocmai a debarcat-o pe presedinta Rousseff, pt ca pe vremea ei si al predecesorului ei, statul prea s-a implicat in controlul economiei, crescind astfel nivelul de trai al celor multi si de culoare, au platit complet datoriiile la FMI si la alte banci mondiale,au lasat-o mai moale cu linsul la americani, si au intensificat comertul cu tarile invecinate fara a folosi $$$ -dolarelul american, plus ca s-au bagat in BRICS – not very nice:) cum ar zice pretenii nostri cu baza de la deveselu.
    In Romania e cam invers – cei alogeni, mai mult sau mai putin colorati, sint cam in virf si/sau nu platesc taxe pt ca nimeni nu-i intreaba de unde au atitia bani in panam[e]a [ca doar nu s-or intreba pe ei insisi:)], iar cei multi stau si ling la icoane si hoaste sfinte in asteptarea pomenilor electorale – renumitul kg de zahar, oloi si farina, respectiv c^rnatzul, tzuicutza si fasolea. Doamne-ajuta:)!Traiasca Republica Ortodoxa Romana!
    https://www.youtube.com/watch?v=tvjIwVjJsXc
    Oliver Stone documentary – South of the Border Oliver Stone – Hugo Chavez Biography

  2. ROMÂNIA, ULTIMUL BAL
    Adrian Păunescu
    În loc să fim o ţară numai fraţi,
    Simţim, în noua epocă barbară,
    C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
    S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

    Din tot ce facem, nu avem nimic,
    Ne macină străine interese,
    Făina noastră n-are spor nici pic,
    Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

    Trăim acelaşi tragic simţământ,
    Sub politicieni şi sub contabili,
    Că noi, ca neam, avem destinul frânt
    Şi suntem de prisos şi nerentabili.

    Umili, ne cerem scuze de la toţi,
    Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
    Şi ne conduc nişte fanarioţi,
    Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

    Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
    De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
    Când am ajuns în ţara noastră slugi
    Şi suntem cerşetori la noi acasă?

    Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
    Dispuşi să emigreze se arată,
    Mormintele se pregătesc de drum,
    În România deromânizată.

    Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
    Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
    Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
    Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

    Şi-acum se-aude clopotul fatal,
    Vin vremuri de urgie şi de grindeni
    Şi este seara ultimului bal,
    Din zori, vom fi români de pretutindeni.

    Probabil, mâine-aici va fi pustiu
    Şi toţi în pribegie vom porni-o,
    Drum bun, popor pierdut la un pariu,
    Adio, mamă patrie, adio!

    27 mai 1997, Bucureşti – Urziceni – Tecuci

Sliding Sidebar