Prima reacție la o astfel de știre poate să fie cea de neîncredere. Vorba aia, Eminescu a fost poet. Ce treabă ar avea el cu avântul economic al unui stat modern?! Ei bine, Eminescu a fost și jurnalist, a fost și sociolog, chiar și politician…
Puțini știu că printre studiile geniului român se află și unul care poartă numele de Teoria Statului Organic, viziune care a stat la baza exploziei economice a Braziliei in perioada 2000 – 2012.
Ca o confirmare a acestui lucru, Jeronimo Moscardo, ambasador al Braziliei în România, a făcut în anul 2003, cu ocazia decernării de către Academia Română a titlului Doctor Honoris Cauza, o afirmație cel puțin surprinzătoare pentru noi: “Mulțumesc României și în special domnului Eminescu pentru faptul că Brazilia a cunoscut cea mai mare creștere economică din lume.”
Invitat în emisiunea mea, ADEVĂRURI TULBURĂTOARE, jurnalistul Miron Manega, un om care a investigat afirmația ambasadorului brazilian, ne împărtășește ce a descoperit: Mihail Manoilescu unul dintre cei mai mari economiști români, fost Guvernator al Băncii Naționale, a încorporat într-o celebră lucrarea de-a sa, “Noua teorie a protecționismului economic internațional”, Teoria Statului Organic a lui Eminescu.
Cartea lui Mihail Manoilescu, publicată în anul 1932, este tradusă în portugheză, ajunge în Brazilia unde devine curs universitar, din anii 1970 program economic al țării, iar în perioada 2000-2012 transformă radical Brazilia, generând o creștere economică spectaculoasă…
Acum, dacă teoria lui Eminescu despre Statului Organic, dezvoltată de Mihail Manoilescu în “Noua teorie a protecționismului economic internațional”, a ajuns să fie program economic de succes al unei țări cu o suprafață aproape cât a Europei, ne-am putea întreba de ce nu o aducem în dezbaterea publică din România și apoi să o folosim pentru progresul economic al țării?
Mai ales acum când criza Coronavirusului ne arată cât de putred e sistemul creat de partidele politice, cât de toxic se dovedește pentru România. Sunt sigur că viziunea socială a lui Eminescu, dezvoltată de Mihail Manoliescu, ar putea să ne fie foarte folositoare într-un nou sistem social, absolut necesar: MERITOCRAȚIA!
Daniel Roxin
Cărțile pot fi comandate pe site-ul DACIA ART: https://dacia-art.ro/index.php/carti/carti-pentru-adulti.html
În final, vă invit să urmăriți emisiunea unde l-am avut invitat pe jurnalistul Miron Manega, pentru a afla și alte lucruri cu adevărat inedite despre viața și faptele lui Eminescu. Vă asigur că merită!
Daniel Roxin
Lasă un răspuns
Read Next
Dar acuma gata cu cresterea si in Brazilia, unde gasca neo-liberala fascista pro-wallstreet tocmai a debarcat-o pe presedinta Rousseff, pt ca pe vremea ei si al predecesorului ei, statul prea s-a implicat in controlul economiei, crescind astfel nivelul de trai al celor multi si de culoare, au platit complet datoriiile la FMI si la alte banci mondiale,au lasat-o mai moale cu linsul la americani, si au intensificat comertul cu tarile invecinate fara a folosi $$$ -dolarelul american, plus ca s-au bagat in BRICS – not very nice:) cum ar zice pretenii nostri cu baza de la deveselu.
In Romania e cam invers – cei alogeni, mai mult sau mai putin colorati, sint cam in virf si/sau nu platesc taxe pt ca nimeni nu-i intreaba de unde au atitia bani in panam[e]a [ca doar nu s-or intreba pe ei insisi:)], iar cei multi stau si ling la icoane si hoaste sfinte in asteptarea pomenilor electorale – renumitul kg de zahar, oloi si farina, respectiv c^rnatzul, tzuicutza si fasolea. Doamne-ajuta:)!Traiasca Republica Ortodoxa Romana!
https://www.youtube.com/watch?v=tvjIwVjJsXc
Oliver Stone documentary – South of the Border Oliver Stone – Hugo Chavez Biography
ROMÂNIA, ULTIMUL BAL
Adrian Păunescu
În loc să fim o ţară numai fraţi,
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.
Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
27 mai 1997, Bucureşti – Urziceni – Tecuci