BIBLIA ȘI REÎNCARNAREA. Surprizele din Evanghelii..

Afirmația că ”De 2 000 de ani, religia creștină ne spune că există o singură viață trăită aici pe pământ și că, după aceea, în funcție de faptele noastre, vom ajunge, pentru eternitate, în Rai sau în Iad” este inexactă, adică lipsită de orice realitate. Raiul și Iadul sunt minciuni gogonate. Mântuirea nu constă în a ajunge într-un Rai primit cadou sau cerșit, ci în a te împlini ca om, ieșind astfel din circuitul reîncarnărilor. În acest sens, adevărații credincioși refuză ”mântuirea” bisericească dar citesc foarte atent diversele texte canonice sau ”apocrife” ce se pot procura astăzi destul de ușor.
Mai întâi, inclusiv la sfârșitul secolului al IV-lea, după împăratul Iulian (361-363), nimeni, la Roma și în Italia, nu vorbea de ”creștini” ci de Iudei și de Galileeni. Asasinat de un creștin din propria sa gardă imperială, ultimele cuvinte ale împăratului Iulian au fost ”Ai învins, Galileene!”, galileanul fiind zelotul, naționalistul și patriotul iudeu Isus, din dinastia David-Solomon, mort pe cruce, la Ierusalim, probabil în anul 34. La data respectivă, în secolul al IV-lea, nu exista nicio Evanghelie. Chestiunea celor mai vechi Evanghelii cunoscute este vastă și nu poate fi discutată aici (Canonul biblic a fost definitivat târziu, după reforma lutherană). Aproape două secole după împăratul Iulian, la Constantinopole, pe vremea împăratului bizantin Justinian, creștinii Imperiului de Răsărit credeau încă reîncarnare, ca mai toate popoarele antice. Urmare a intrigilor lui Ioan Gură-de-Aur și alte altor ierarhi creștini cam bigoți, împăratul Justinian a interzis toate marile școli inițiatice și filosofice, care funcționau de aproape 1000 de ani, învățații respectivi refugiindu-se în lumea arabă pre-mahomedană, care, peste câteva secole, va reînvia printre creștinii pociți sufletește de Biserica primelor secole (împăratul Carol cel Mare nu știa să scrie) vechea cultură grecească, interzisă de iudeo-creștinism. Revenind la Isus și la răstignirea lui, în același fel și din aceleași motive a murit și tatăl lui Isus, Iuda din Gamala, și bunicul acestuia, plus câțiva dintre frați, între care Simon-Petre, cunoscut sub numele de Sfântul Petru, și Iacov, dacă nu mă înșel chiar și Taoma, Geamănul cel Mic, al lui Isus. Simon-Petre și Iacov-Iacob, sunt frații lui Isus care, după răstignirea acestuia, au preluat conducerea Mișcării zelote (am putea spune Război național de eliberare) fiind răstigniți în 47, probabil în urma intrigilor ”securistului” mișcării, fostul polițai sanhedrinic și viitorul apostol supranormativ, cunoscut sub numele de Sfântul apostol Shaoul-Saul-Paulos-Pavel, adevăratul incendiator al Romei, sub împăratul Nero, dar și adevăratul inventator al ”creștinismului”, cu care frații, apropiații și camarazii de arme ai lui Isus nu erau de acord. Persecuțiile contra creștinilor sunt invenții bisericești târzii. În timpul lui Nero și numai la Roma, mulți galileenii (așa li se spunea) au fost arestați și răstigniți, dar nu pentru că erau creștini, nici galileeni sau iudei, ci ca incendiatori ai Romei. Înainte de răstignire au fost supuși caznelor regulamentare, identice cu cele aplicate lui Isus însuși. Capul incendiatorilor, piromanul Shaoul-Paul-Pavel, a fost arestat cava mai târziu, la Troas (fosta Troie), adus la Roma și executat prin simpla tăiere a capului. Ca cetățean Roman, falsul sau contestatul apostol avea dreptul: de a i se tăia capul, fără să fie atins cu un deget (!), ără să fie biciuit cu bile pe lanț înroșit în foc (flagra). Romanii aplicau cu strictețe legile lor. Într-adevăr, Evangheliile și alte cărți biblice sunt pline de ”surprize”, dar numai pentru cei ce cred că sunt creștini, dar de fapt sunt ”nuli”, din punct de vedere religios. Oricâte zerouri sau nulități am aduna, rezultatul final este tot zero, altfel spus, slavă Domnului, creștinismul este condamnat. Ca și iudaismul. Creștinismul nu este o religie ci o idolatrie, pentru că nu ne leagă nici măcar între noi (dovadă ne-teologică: ”Să moară și capra vecinului”) Creștinismul nu a legat pe nimeni de Dumnezeu ci ne-a depărtat de acesta, punând între Noi și El instituția omenească (adesea mafiotă, super-criminală) numită Biserică. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar asta este realitatea. Evangheliile conțin însă și ”surprize” lăudabile, benefice, Luca și scribălăii din jurul prințului irodian Shaoul-Saul-Paulos-Pavel și continuatorii lor împrumutând diverse lucruri din religiile și înțelepciunea vremii. Ca orice instituție omenească, și Biserica va pierii, slavă Domnului, mai ales că niciodată nu a fost cu adevărat ceea ce ea pretinde a fi. Marea resetare, în curs, va avea și profunde implicații religioase, bisericile creștine fiind pline de politruci bisericești, dar total lipsite de personalități fondatoare, gen Zoroastru, Buda sau Mahomed. A existat o astfel de personalitate, Meister Eckhart (1260-1327), asasinat de Inchiziția de dinaintea lui Ignace de Loyola (1451-1556). Ca urmare a atitudinii ei față de cunoaștere, Biserica a persecutat și ars pe rug indivizi și popoare întregi (în America și în alte părți), pe lângă că scribii ei au falsificat toate textele marilor autori antici… Resetarea va însemna tragerea liniei și socoteala celor 17 secole, de după Decretul de la Milano, al împăratului Constantin, zis cel Mare. În ce privește reîncarnarea și mai ales eventualul viitor al unui anumit creștinism, cei interesați pot consulta creștinismul cosmic al antroposofilor, de exemplu pe situl sagessepaiennefoichretienne.