Miron Manega: Reiterez câteva considerații „electorale” pe care le-am exprimat cu ocazia alegerilor din 2016, apreciind că actualul context le conferă o relevanță în plus. Alegătorul român atașat valorilor naționale și „liber de contract” (adică fără nicio servitute sau interes față de un partid politic) se află acum într-o situație fără precedent. În acest moment, electoratul naționalist este mai numeros ca niciodată. Tendința resurecției naționalismului caracterizează, de altfel, întreaga Europă, și chiar America, unde războiul dintre naționalism și globalism a atins „temperatura de fierbere”.
Explicația acestei tendințe este relativ simplă: agresivitatea invazivă a politicilor și ideilor globaliste a ajuns la saturație și regurgitare. Oamenii au început să se prindă ce se află în spatele unor pseudo-principii aparent umanitare și „deschise”, care conferă statut de normalitate celor mai aberante anomalii, pe fondul eradicării valorilor identitare ale popoarelor Europei. Există o lege a simetriei, conform căreia o agresiune de orice fel exercitată asupra unui om sau a unei comunități generează, în oglindă, o reacție de același grad. Așa se face că popoarele au început să respingă paradigma globalistă a societății deschise și optează pentru opusul ei, adică revenirea la normalitatea tradițională.
În România această abordare simplă este imposibilă în context electoral, căci ne aflăm într-o țară ocupată. Nu doar economic și politic, ci de-a dreptul sistemic. Practic, sistemul care ne conduce a ocupat tot, inclusiv pârghiile prin care se poate exprima o opțiune electorală. Resurecția naționalismului a fost sesizată de structurile puterilor ocupante, care au „clonat” imediat naționalismul, asumându-și-l formal ca stindard și program de guvernare. În realitate ei doar mimează naționalismul.
Așadar, un român de bună credință care-și iubește țara și valorile ei n-ar avea, teoretic, cu cine să voteze în acest moment, pentru că niciun partid nu-l reprezintă cu adevărat. Toate au diverse „bube”, fie reale, fie confecționate de media „de partid și de stat”. Și totuși…
Suntem, așa cum am spus, o țară ocupată. Aproape la propriu. Într-o țară ocupată luptele nu se mai pot duce frontal, ca între două armate organizate. Se poate duce doar un război electoral asimetric sau de gherilă electorală, ca unică modalitate de infiltrare în spațiul „inamic” (Parlament) a dezideratelor cu caracter național.
Iar pentru ca spiritul naționalist/patriotic să poată, în sfârșit, să se manifeste în cadrul Parlamentului României, este nevoie ca acolo să pătrundă cât mai mulți profesioniști patrioți. Aproape că nu contează prin care partid anume. Contează însă OAMENII și, mai ales, PROIECTELE.
Nu există, bineînțeles, nicio garanție de reușită, dar nu poți face omletă fără să spargi ouăle. Există riscuri, dar există și șanse. Altfel, dacă toți patrioții autentici vor refuza să se prezinte la vot, dintr-o decepție profund îndreptățită, în mod garantat naționalismul autentic nu va ajunge în Parlament. Ei, ocupanții României, pe această dezamăgire se bazează. Pe această lipsă de prezență la vot, care le va oferi pe tavă o victorie categorică. Pe de altă parte, dacă elita profesionistă a României va continua să rămână pe margine, mulțumindu-se cu simpla elaborare a unor soluții sau idei, se va întâmpla același lucru. Or, acești profesioniști/specialiști cu competențe consacrate în spațiul public sunt singurii care pot mobiliza electoratul „liber de contract” să vină la urne. Deci ei trebuie să intre în „ringul electoral”, candidând direct pe listele unui partid.
În concluzie, nu mai putem duce un război frontal, pentru că suntem într-o țară ocupată. Nu putem lucra decât cu „materialul clientului”, care este realitatea concretă. Singura noastră șansă este „războiul electoral asimetric” sau gherila electorală, ai cărei combatanți trebuie să fie, de data asta, PROFESIONIȘTII.
Inventatorul și omul de afaceri Iuliean Horneț a inițiat o astfel de mișcare, simplă și genială după părerea mea, propulsând un grup consistent de asemenea profesioniști independenți pe listele unui partid. Ba a găsit și un slogan: „PROFESIONIȘTII sunt AUR-ul Neamului Românesc”.
Vă dați seama ce „efect de țară” ar avea prezența unui grup de premianți printre analfabeții din Parlament? Păcat că ideea a venit un pic cam târziu. Să sperăm, totuși, că nu e prea târziu! Și că efectul surpriză va împiedica o reacție organizată.
Miron Manega
Sursa: Certitudinea
Tricou DECEBAL – Disponibil EXCLUSIV pe site-ul DACIA ART: https://dacia-art.ro/54-tricouri
Miron Manega: Reiterez câteva considerații „electorale” pe care le-am exprimat cu ocazia alegerilor din 2016, apreciind că actualul context le conferă o relevanță în plus. Alegătorul român atașat valorilor naționale și „liber de contract” (adică fără nicio servitute sau interes față de un partid politic) se află acum într-o situație fără precedent. În acest moment, electoratul naționalist este mai numeros ca niciodată. Tendința resurecției naționalismului caracterizează, de altfel, întreaga Europă, și chiar America, unde războiul dintre naționalism și globalism a atins „temperatura de fierbere”.
Explicația acestei tendințe este relativ simplă: agresivitatea invazivă a politicilor și ideilor globaliste a ajuns la saturație și regurgitare. Oamenii au început să se prindă ce se află în spatele unor pseudo-principii aparent umanitare și „deschise”, care conferă statut de normalitate celor mai aberante anomalii, pe fondul eradicării valorilor identitare ale popoarelor Europei. Există o lege a simetriei, conform căreia o agresiune de orice fel exercitată asupra unui om sau a unei comunități generează, în oglindă, o reacție de același grad. Așa se face că popoarele au început să respingă paradigma globalistă a societății deschise și optează pentru opusul ei, adică revenirea la normalitatea tradițională.
În România această abordare simplă este imposibilă în context electoral, căci ne aflăm într-o țară ocupată. Nu doar economic și politic, ci de-a dreptul sistemic. Practic, sistemul care ne conduce a ocupat tot, inclusiv pârghiile prin care se poate exprima o opțiune electorală. Resurecția naționalismului a fost sesizată de structurile puterilor ocupante, care au „clonat” imediat naționalismul, asumându-și-l formal ca stindard și program de guvernare. În realitate ei doar mimează naționalismul.
Așadar, un român de bună credință care-și iubește țara și valorile ei n-ar avea, teoretic, cu cine să voteze în acest moment, pentru că niciun partid nu-l reprezintă cu adevărat. Toate au diverse „bube”, fie reale, fie confecționate de media „de partid și de stat”. Și totuși…
Suntem, așa cum am spus, o țară ocupată. Aproape la propriu. Într-o țară ocupată luptele nu se mai pot duce frontal, ca între două armate organizate. Se poate duce doar un război electoral asimetric sau de gherilă electorală, ca unică modalitate de infiltrare în spațiul „inamic” (Parlament) a dezideratelor cu caracter național.
Iar pentru ca spiritul naționalist/patriotic să poată, în sfârșit, să se manifeste în cadrul Parlamentului României, este nevoie ca acolo să pătrundă cât mai mulți profesioniști patrioți. Aproape că nu contează prin care partid anume. Contează însă OAMENII și, mai ales, PROIECTELE.
Nu există, bineînțeles, nicio garanție de reușită, dar nu poți face omletă fără să spargi ouăle. Există riscuri, dar există și șanse. Altfel, dacă toți patrioții autentici vor refuza să se prezinte la vot, dintr-o decepție profund îndreptățită, în mod garantat naționalismul autentic nu va ajunge în Parlament. Ei, ocupanții României, pe această dezamăgire se bazează. Pe această lipsă de prezență la vot, care le va oferi pe tavă o victorie categorică. Pe de altă parte, dacă elita profesionistă a României va continua să rămână pe margine, mulțumindu-se cu simpla elaborare a unor soluții sau idei, se va întâmpla același lucru. Or, acești profesioniști/specialiști cu competențe consacrate în spațiul public sunt singurii care pot mobiliza electoratul „liber de contract” să vină la urne. Deci ei trebuie să intre în „ringul electoral”, candidând direct pe listele unui partid.
În concluzie, nu mai putem duce un război frontal, pentru că suntem într-o țară ocupată. Nu putem lucra decât cu „materialul clientului”, care este realitatea concretă. Singura noastră șansă este „războiul electoral asimetric” sau gherila electorală, ai cărei combatanți trebuie să fie, de data asta, PROFESIONIȘTII.
Inventatorul și omul de afaceri Iuliean Horneț a inițiat o astfel de mișcare, simplă și genială după părerea mea, propulsând un grup consistent de asemenea profesioniști independenți pe listele unui partid. Ba a găsit și un slogan: „PROFESIONIȘTII sunt AUR-ul Neamului Românesc”.
Vă dați seama ce „efect de țară” ar avea prezența unui grup de premianți printre analfabeții din Parlament? Păcat că ideea a venit un pic cam târziu. Să sperăm, totuși, că nu e prea târziu! Și că efectul surpriză va împiedica o reacție organizată.
Miron Manega
Sursa: Certitudinea
Tricou DECEBAL – Disponibil EXCLUSIV pe site-ul DACIA ART: https://dacia-art.ro/54-tricouri
Eu votez cu profesioniștii !
Mai sînt și premianți, oameni capabili, cu caracter și cu diplome obținute onest, dar procentul acestora trebuie să depășească o limită critică, pentru ca balanța să se încline în favoarea lor.