Știința oficială și-ar dori să nu ne gândim prea mult la enigmele unor construcții aparținând epocilor trecute, pornind de la piramidele egiptene și până la spectaculoasele temple din America Centrală, America de Sud sau Asia.
De ce? Pentru că multe dintre aceste construcții sfidează logica evoluției tehnologice, iar altele, prin asemănările izbitoare, ar putea sugera că sunt concepte ale unei aceleași civilizații, ceea ce, din punctul clasic de vedere, nu este posibil, ținând cont de distanțele enorme dintre ele.
Acesta este și cazul celor două temple despre care ne vorbește Tomi Tohăneanu…
Tomi Tohăneanu: În lume există zeci de monumente și clădiri construite în vechime care prezintă uluitoare similitudini cu alte monumente și clădiri aflate la distanțe enorme, de mii de kilometri. Unele dintre clădirile religioase de acest tip au fost construite în epoci diferite, ceea ce ridică alte numeroase semne de întrebare, legate de asemănările arhitectonice observabile lesne, chiar și de către nespecialiști.
Una dintre cele mai fascinante asemănări de acest fel este aceea dintre un templu din Siem Reap, Cambodgia de nord-vest, și o piramidă-templu aflată în Guatemala, la o distanță de 14.000 de kilometri. Printre impresionantele ruine de la Angkor Wat se află și vechiul templu Baksei Chamkrong, despre care istoricii spun că a fost construit în secolul X după Hristos.
Baksei Chamkrong înseamnă „pasărea ce oferă ocrotire sub aripile sale”. Denumirea provine dintr-o legendă în care un rege de demult a încercat să fugă din Angkorul asediat de către vrăjmași și, atunci când se credea pierdut, a fost salvat de către o pasăre gigantică, care a aterizat în acele locuri și l-a adăpostit pe monarh sub aripile sale.
La rândul său, Templul Marelui Jaguar se află în Bazinul Peten, o subregiune din Guatemala, unde mayașii au edificat orașul Tikal, acesta fiind unul dintre cele mai importante centre ale civilizației mayașe. Despre Templul Marelui Jaguar experții susțin că că fost edificat înaintea secolului VIII d.Hr. Cu toate că edificiul piramidal din Cambodgia are dimensiuni mai reduse, asemănările cu templul din Guatemala sunt frapante. Ambele sunt edificii în trepte ce prezintă câte o scară masivă, ce urcă spre zonele superioare – care, de asemenea, prezintă asemănări izbitoare, inclusiv la interior.
Cum pot fi explicate asemănările dintre cele două clădiri separate de către un ocean și de către imensa distanță de 14.000 de kilometri? Foarte anevoie. În lipsa oricăror documente sau informații care să ateste contactul dintre cele două civilizații, oricine, expert sau nespecialist, poate formula o părere. Similitudinile dintre cele două construcții cu rol religios – una aflată în America Centrală și cealaltă aflată în sud-estul Asiei, nu au fost sesizate decât de curând, de către specialiști.
Interesant este că în folclorul cambodgian se vorbește despre un personaj care era pe jumătate uman, pe jumătate divin. Numit Preah Pisnokar, era fiul unei zeițe lunare și al unui simplu muritor iar oamenii din popor i-au atribuit calitatea de constructor legendar al templelor de la Angkor Wat. Legenda spune că, la un moment dat, misteriosul personaj ar fi fost luat „în cer” de către mama sa, unde ar fi dobândit cunoștințe de matematică, arhitectură, pe care, după întoarcerea pe Pământ, le-ar fi transmis mai departe și utilizat spre folosul oamenilor.
Interesant este că și mayașii susțineau o origine celestă („de la zei”) a cunoștințelor pe care dețineau în domeniul matematicii și arhitecturii, informații care le-au îngăduit să ridice temple ce impresionează și astăzi. Oare în spatele mitologiei, al conceptelor religioase, se ascunde ceva care ar putea explica inclusiv cunoștințele tehnice avansate ale anticilor, dovedite prin operele arhitectonice pe care le-au lăsat în urmă?
Tomi Tohaneanu
Cartea poate fi comandată aici: DACIA ART
Lasă un răspuns
Read Next
Traditiile asiaticilor din extremul orient spun ca stramosii acestora au VENIT DIN RASARIT. Doar ca la est fata de Asia este doar oceanul. Acuma, este foarte adevarat ca aceleasi traditii mai vorbesc si de un continent disparut, situat in Pacific, numit Mu, de pe care s-au refugiat catre vest (adica Asia) populatii supravietuitoare numeroase. Ce este foarte interesant e ca acest continent Mu a disparut cam in acelasi timp cu Atlantida.
Naivii considera ca Mu a existat in Pacific langa Americi, iar Atlantida in Atlantic, deasemenea, langa Americi. Doar genialul Schliemann considera ca Atlantida a fost America de astazi.
Ei bine, pe aceeasi reteta, si eu consider ca Mu a fost tot America de astazi iar Atlantida si Mu au fost unul si acelasi continent care vazut din directii diferite avea nume diferite. De exemplu din punctul de vedere al omului contemporan se numeste America. Atlantida/Mu/America a disparut sub ape, intradevar, doar ca treptat a revenit la suprafata cu un aspect total schimbat si pe care supravietuisera extrem de putini urmasi (de ordinul catorva indivizi) ai atlantilor/muanilor.
In paradigma Teoriei Pamantului in Expansiune (expansiune in salturi) toate acestea sunt perfect posibile.
De ce este ignorata complet Teoria Pamantului in Expansiune, a fizicienilor germani de la inceputul sec. XX si, mai nou, a unui alt fizician german (contemporan, de data asta) si anume KONSTANTIN MEYL, de catre main stream-ul stiintific global de astazi?… Pentru ca s-ar putea ca niste minti „nastrujnice” sa asocieze teoria cu „miticul” POTOP AL LUI NOE, care potop, in parametrii teoriei mai sus evocate, paraseste urgent mitul in care a fost arestat si devine foarte logic explicabil si, deci, existenta sa istorica devine argumentabila… STIINTIFIC.
Ei bine, pentru marxismul globalizator (care nici o clipa n-a murit) o demonstratie stiintifica de „diamant” a existentei istorice a Potopului lui Noe ar fi o catastrofa de proportii cosmice.