Obișnuința de a-i înzestra pe marii eroi sau conducători ai antichității cu atribute zeiești sau chiar de a-i considera zei, este dovedită de izvoarele istorice.
Alături de lumea greacă, populată de diverși zei și semizei, alături de lumea romană, în care adeseori împăratul era considerat și zeu, și lumea geto-dacică i-a zeificat pe unii dintre liderii săi, în condiții speciale.
Cu toții am auzit despre Zalmoxis, omul transformat în zeu care a reformat viziunea geto-dacilor asupra vieții spirituale, introducând conceptul de nemurire astrală.
Mai târziu, Deceneu, cel care l-a asistat pe Burebista în procesul de formare a marelui stat geto-dacic din secolul I î. Chr., este zeificat la rândul lui. Astfel, Iordanes ne spune că, după ce le-a comunicat geților învățăturile lui, “Deceneus a devenit în ochii lor o ființă miraculoasă, încât a condus nu numai pe oamenii de rând, dar și pe regi.” (Getica). La rândul său, Strabon confirmă faptul că Deceneu a fost zeificat: “Tălmăcea voința zeilor. Ba încă, de la un timp, fusese socotit zeu.” (Geografia)
Deși poate părea surprinzător, și regele Decebal a fost privit ca un semizeu, datorită faptelor sale, încă din timpul vieții. Astfel, istoricul got Iordanes vorbește despre primele războaie purtate de Decebal împotriva romanilor – cel din anul 87, când a zdrobit armata romană și i-a ucis comandantul, și cel din anul 88, în urma căruia Dacia a beneficiat de o pace foarte avantajoasă, romanii plătindu-le dacilor subsidii anuale (un fel de tribut pentru a menține pacea) – și ne spune următoarele: “Chiar de la prima ciocnire au învins pe romani, omorând și pe comandantul acestora, Fuscus, și au jefuit bogățiile din lagărul soldaților. Pentru dobândirea acestei victorii mari, ei (geto-dacii – n.m.) i-au numit pe conducătorii lor Semizei, adică Ansis.” (Getica)
Daniel Roxin
Cărțile pot fi comandate aici: DACIA ART