Un articol de Miron Manega:
În timp ce asistăm la un veritabil bombardament concentrat asupra unor repere valorice ale culturii, spiritualității și dentității românești, mergând până la interzicerea lor, iată că la Editura Humanitas a apărut, în urmă cu doi ani, nestingherită, necontestată și neamendată de nimeni, din țară sau din afara țării, o carte care pur și simplu îl reabilitează pe Miklós Horthy, cel mai mare asasin al evreilor și românilor din Ungaria și Transilvania ocupată după Diktatul de la Viena (1940).
Cartea, care are 424 de pagini, e scrisă de Catherine Horel, se numește „Amiralul Horthy, regentul Ungariei” și e recomandată în media noastră „echidistantă” ca fiind „prima biografie a lui Miklós Horthy realizată de un istoric pe baza unei documentări vaste”. Atât de vastă e această bibliografie, încât în ea nu figurează niciun text românesc, deși, slavă Domnului, ar fi avut de unde să se inspire, românii din Transilania numărându-se printre victimele „prioritare”, ale regimului Horthy, alături de evrei.
Autoarea aproape că îl exonerează amiral de orice vină în legătură cu aplicarea Soluției Finale în Ungaria și, în principiu, de orice crimă comisă de trupele maghiare în teritoriile cucerite.
În schimb, după cum observa istoricul Georgeta Filitti, cartea e scrisă pe linia minimalizării existenţei românilor în spaţiul european, aceștia fiind pomeniţi doar de patru ori, „de fiecare dată când i-au jefuit moşia lui Miklós Horthy. Dar nu se spune că Armata Română a fost cea care a salvat Budapesta de comunism în timpul Primului Război Mondial. Nu se dau amănunte ce și cât au jefuit românii, dar se spune că au jefuit”.
Cât privește informaţiile despre „bunul Papa Horthy”, acestea sunt absolut înduioşătoare. „Noi aflăm din cartea aceasta ce mânca la micul dejun – spune Georgeta Filitti. Aflăm că îi plăcea să meargă pe un cal şi anume pe un cal alb. De ce? Îi amintea de Arpad şi de triburile lui. Horthy era absolut un om de treabă. Nu a vrut să fie regent, a fost împotriva legilor antisemite, prin urmare un bătrânel, pe care, dacă am fi avut un copil şi nu ştiam cui să îl încredinţăm, i-l dădeam lui să îl crească. Exact cum se vorbeşte despre Stalin. Ei bine, această imagine fermecătoare, cuceritoare despre ‘bunul Papa Horthy’ cred că vă va îndemna să citiţi mai departe nişte lucruri, pe care doamna Horel nu le explică”.
Realitatea istorică a fost însă alta! A fost înspăimântătoare! Teroarea albă instaurată imediat după preluarea puterii de către Miklós Horthy (1920) avea să facă 5.000 de victime (din care 3.000 au fost evrei), iar începând din 27 mai 1944 și până la sfârșitul războiului (deci numai pe parcursul unui an!) au fost deportați în lagărele de concentrare 20.000 de evrei (dintre care 1.000 au fost uciși de trupele maghiare la Novi Sad) și 70.000 în batalioanele de muncă forțată de pe frontul din răsărit. Din Transilvania au fost trimiși spre exterminare în total circa 166.000 de evrei, din care circa 15.000 în 1941.
Horthy a scăpat foarte ieftin după sfârșitul războiului, având norocul să cadă prizonier la americani, care au refuzat cererea de extrădare formulată de Tito, care îi voia capul pentru masacrul de la Novi Sad. În timp ce zeci de oficiali ai Axei, aliați ai Germaniei naziste, cădeau sub rafalele plutoanelor de execuție (inclusiv cei doi Antonești), Horthy și-a trăit bătrânețea târzie destul de relaxat, scriindu-și memoriile, la Estoril, în Portugalia, unde a murit în anul 1957, în vârstă de 88 de ani. El a fost reabilitat în 1993, de guvernul ungar, în timpul mandatului premierului József Antall…
Iată, așadar, cum se rescrie istoria. În timp ce mareșalul Antonescu, despre care se cunoaște, pe bază de documente, câți evrei a salvat, marele criminal de război (și de pace) Miklós Horthy este umanizat, reabilitat și chiar glorificat.
Mă întreb, în trecăt, cum ar fi reacționat Alexandru Florian, Silviu Vexler sau Alexandru Muraru dacă un istoric român ar fi realizat, într-o carte de 400 de pagini, un portret al lui Ion Antonescu, la fel de înduioșător ca al lui Horthy din cartea Catherinei Herel…
Ni se fură pământul, ni se fură resursele, ni se fură istoria! Ni se șterge trecutul, ni se pângăresc valorile, ni se interzic reperele. Iar noi tăcem, tăcem, tăcem, tăcem!…
Miron Manega
Sursa: Certitudinea.com
Comandă cartea aici: https://dacia-art.ro/carti/771-insula-erpilor-din-inima-romaniei.html
Lasă un răspuns
Read Next
Editura Politică Liiceanu-Humanitas a comis pseudo-evenimente mai demne de luat în seamă decât acesta. Amiralul Horthy trebuie judecat din perspectiva intereselor și a realităților ungurești, mai ales, după cum, pentru noi, cel puțin, mareșalul Antonescu nu poate fi judecat decât din perspectiva intereselor noastre românești. Anii trec, deceniile și secolele se înșiră ca mărgelele pe ață, dar aceste interese și realități rămân! Faptele nu pot fi șterse, din istorie, cu simpluțele voroave biblico-holocaustice, pe care le întrevăd printre rândurile Domnului Manega. După aproape 2000 de ani, Decebal sau Burebista rămân eroii noștri, ai Daco-Românilor, orice ar spune iudeo-creștinii care, după cruciade, arderi pe rug, ignoranță, obscurantism, curvie, pedofilie și pedocidie cu carul, au dus lumea și creștinismul unde se vede: pe marginea prăpastiei. Mai mult ca oricând în trecut, astăzi, cei cu scaun la cap suspectează diversele biserici că au trădat orice Dumnezeu și Dumnezeire, care n-a început nici în Eden, nici pe Golgota Iudeilor. Din punctul de vedere al intereselor maghiare, amiralul Horthy a făcut ceea ce a crezut de cuviință, pentru poporul lui, dar și din alte motive, L-a trădat, de exemplu, pe ultimul rege al Ungariei Carol de Habsburg, deși a rămas în teorie și istorie, ”regent” al acestuia. La începtul anilor 1920, Carol de Habsburg s-a deplasat special la Budapesta, pentru a pune capăt regenței! A-i imputa amiralului Horthy, soarta nu știu căror NEMAGHIARI, pe timpul controversatului război, cu privire la care istoricii închid nouă din cei zece ochi, orbi, ai lor, a inventa masacre, ce n-au existat în realitate, nu contribuie nici la înțelegerea greutății punctului de vedere maghiar, în echilibrul european, nici la clarificarea diverselor minciuni gogonate, postbelice, cu privire la desfășurarea Războiului mondial. Dacă chiar suntem Români întregi la cap și integri moralicește, trebuie să terminăm odată cu pupincurismul holocaustic ignorarea realității maghiare din Europa și alte asemenea metehne. În România și Sfârșitul Europei, Mihail Sturdza (autorul, fost ministru de externe în guvernul Antonescu-Sima) vorbește de discuția lui tardivă (noiembrie 1944) cu ministrul de externe al guvernului Szalassy, pe linia rezolvării corecte, pe cât posibil, în interesul ambelor popoare, a contenciosului istoric româno-maghiar. Asta e adevărata problemă ce ne interesează pe noi, care vom continua să-i avem pe Unguri în coastă, așa cum și ei vor continua să ne aibă pe noi, tot în coastă. Și ei și noi suntem insule aparte în Oceanul Slav ce ne înconjoară. În urmă cu un secol, Ungurii erau dispuși să-l recunoască pe Ferdinand, Regele de la București, monarhul unui posibil dualism româno-maghiar. Regele Ferdinand ar fi fost de acord cu ideea ce a displăcut ”vizirilor” familiei Brătianu, cei care au făcut carapacea statală ce ne ucide pe toți, în care Români au devenit poporul de Romunculi, de care vorbește Domnul Dan Puric. Nu am citit cartea Catherinel Horel, dar am citit zeci de alte cărți, pe tema asta. Cunosc contenciosul româno-maghiar și m-ar interesa cum vedeau aceste lucruri, în noiembrie 1944, fostul nostru ministru de Externe, Mihail Sturdza, și ministrul de Externe, al ultimului guvern liber maghiar, la ora tăvălugului iudeo-americano-anglo-sovietic, ce avea să îngroape, în mai puțin de un secol, Europa, lumea întreagă și poate chiar orice descendență Homo Sapiens. Adevărata Europă a pierdut ultimul ei război. În rest, s-a stins viața falnicei Veneții, nu-nvie morții!…
Despre șerpișorii încălziți cândva, de Constantin Noica, la smochinitele țâțoance păltinișene binecuvântate de Securitate și de plămădela lui Antonie, cu altă ocazie.
Animalul Horthy, a avut norocul sa moara, cumva de batranete. Pt atrocitatile savarsite imoptriva romanilor din Ardeal, si a evreilor din Ungaria si Ardeal, trebuia sa sfarseasca in streang, in urma procesului de la Nuremberg
Sa nu uitam in acelasi timp de atrocitatile savarsite de acest dement, Horthy, pe numele lui, si in ex-Yugoslavia.