Despre imperfecțiunile creierului… O perspectivă inedită

Distribuie


Lasă un răspuns

Comentează ca anonim.

  1. Salut Dane
    Nu am reușit să urmăresc, decât, câteva minute, din acest interviu 🙁
    Deoarece s-a insistat,prea mult, pe partea materială a unei părți din microcosmosul, care este corpul uman am rămas surprins neplăcut și am oprit videoclipul.
    Dacă ar fi să fac/em o analogie intre corpul fizic cu computerul și am spune că creierul uman este harddisk-ul, este din start, o pornire incorectă. La fel cum Sufletul(corpurile nefizice) uman, care este sistemul de operare de la computer, este imposibil ca creierul/harddiskul să primească informație s-o decodifice, analizeze și toate celelalte transferuri de energie și informație, fără ca existența Sufletului, să fie prezentă și să ”lucreze”. Știința actuală, dacă nu va lua în considerare acceptare și colaborare/coordonare a spiritualității, nu a religiei, nu va face decât să producă suferință corpului fizic.
    Cred că ți-ar prinde bine să faci un efort, IMENS,să citești toate cărțile, fără prejudecăți, începând chiar cu ce desconsideri tu, ”Legile lui Zalmoxis”. Vei avea un salt de conștiință IMENS, deoarece ai o bază solidă(pe care io, no am 🙁 ), acum ar trebui să-ți dezvolți și ”sistemul de operare”.
    Această ”luptă” care se dă de fapt, între spirit și EGO în 3D, face ca evoluția spirituală a ființei umane să nu fie prea ușoară.
    Și acum un mic fragment dintr-o carte pentru copii:
    ”Jonathan isi lua inima in dinti si apropie de Pescarusul Staroste care, se spunea, urma
    curind sa treaca hotarele acestei lumi.
    ” Chiang…”, ii spuse el, putin emotionat. Batrinul Pescarus il privii cu bunatate.
    ” Spune Fiule !” In loc sa-l vlaguiasca, batrinetea il invirtosase; putea sa intreaca in zbor
    orice pescarus si dobindise o maiestrie pe care ceilalti abia acum incepeau sa si-o insuseasca.
    ” Chiang, lumea asta, de fapt nu e paradisul, nu-i asa ? „.
    Batrinul zimbi in lumina lunii.
    ” Te desavirsesti mereu, Jonathan „, spuse el.
    ” Bine, dar ce se va intimpla acum ? Unde mergem? Oare paradisul nu exista nicaieri ?
    „.
    ” Nu, Jonathan, nu exista. Paradisul nu este un loc sau un timp. A fi desavirsit – iata
    paradisul.” Tacu pentru o clipa.
    ” Tu zbori foarte iute, nu-i asa ?”.
    ” Imi … imi place viteza ” spuse Jonathan surprins, dar mindru ca Starostele observase
    asta.
    ” Vei incepe sa atingi Paradisul, Jonathan, in clipa in care atingi viteza perfecta. Si asta
    nu inseamna o mie de mile pe ora, sau un milion, sau viteza luminii. Pentru ca orice numar este
    o limita, iar desavirsirea nu are limita. Viteza perfecta, fiule, este sa fii acolo.” Fara nici-o vorba
    Chiang disparu si aparu, intr-o sclipire de o secunda, la marginea apei, la cincizeci de picioare
    mai departe. Apoi disparu din nou si aparu, chiar in aceeasi fractiune de secunda, pe umarul lui
    Jonathan.
    ” E destul de placut .”
    Jonathan era uluit. Uitase sa-l mai intrebe despre paradis.
    ” Cum reusesti sa faci asta ? Ce senzatie iti da? Cit de departe poti merge ?”
    ” Poti merge oriunde in timp si spatiu ” spuse Batrinul.
    ” Eu am fost oriunde mi-a trecut prin minte, oricind „.
    Strabatea marea cu privirea.
    ” Ciudat. Pescarusii care dispretuiesc desavirsirea de dragul calatoriei nu ajung nicaieri,
    chiar asa, incet, cum zboara ei. Cei care renunta la calatorie de dragul desavirsirii ajung peste tot,
    imediat. Nu uita, Jonathan, Paradisul nu este un loc sau un timp, pentru ca locul si timpul nu au
    inteles.
    Paradisul este … ”
    ” Ai putea sa ma inveti sa zbor asa ? ” Pescarusul Jonathan tremura la gindul ca va
    invinge din nou necunoscutul.
    ” Daca vrei, sigur ca te pot invata.”
    ” Vreau. Cind incepem ? ”
    ” Daca vrei, putem incepe chiar acum. ”
    ” Vreau sa invat sa zbor ca tine, ” spuse Jonathan, in timp ce ochii ii straluceau ciudat.
    ” Spune-mi ce trebuie sa fac. ” Chiang vorbea incet si-l urmarea pe tinarul pescarus cu
    multa atentie.
    ” Ca sa zbori repede ca gindul, adica oriunde „, spuse el,
    ” trebuie sa incepi prin a-ti da seama ca ai si ajuns acolo…”
    Dupa parerea lui Chiang, secretul consta in a-l face pe Jonathan sa nu se mai considere
    ferecat intr-un trup limitat, cu o deschidere fixa a aripilor si cu o putere de zbor care ar putea fi
    inregistrata pe o diagrama. Secretul consta in a sti ca adevarata ta natura – perfecta ca un numar
    nescris – traieste oriunde simultan, in timp si spatiu. Jonathan exersa, cu incrincenare, zi de zi,
    din zori pina dupa miezul noptii. Si cu tot efortul pe care il depunea, nu progresa nici cit negru
    sub unghie.
    ” Lasa la o parte credinta ! ” Ii tot spunea Chiang.
    ” Ca sa zbori, n-ai avut nevoie de credinta. A fost nevoie sa intelegi zborul. Acum e la
    fel. Hai, incearca din nou … ”
    Intr-o zi, in timp ce statea pe mal, cu ochii inchisi, concentrat, Jonathan intelese intr-o
    clipa, ceea ce-i spusese de atitea ori Chiang.
    ” Da, a avut dreptate! SINT un pescarus desavirsit, fara limite !” Simti iuresul unei
    imense bucurii.
    ” Bravo !” spuse Chiang si glasul lui rasuna de triumf.
    Jonathan deschise ochii. Se afla, cu Batrinul, pe un alt tarm. Copacii cresteau pina
    aproape de malul apei, iar deasupra capului straluceau doi sori galbeni ingemanati.
    ” In sfirsit ai inteles, ” ii spuse Chiang,
    ” dar ai nevoie de mai mult control… „. Jonathan era uluit.
    ” Unde ne aflam ?”
    Cu totul nepasator la privelistile ciudate din jur, Batrinul trecu peste aceasta intrebare.
    ” Sintem, evident, pe vreo planeta cu un ce verde si cu doua astre in locul Soarelui” .
    Jonathan scoase un strigat ascutit de placere, primul strigat de cind parasise Pamintul.
    ” AM REUSIT !”
    ” Sigur ca ai reusit, Jon” , spuse Chiang.
    ” Intotdeauna reusesti cind stii ce faci. Si acum, sa revenim la control …”
    Cind s-au intors, se intunecase. Cind ceilalti pescarusi se uitau la Jonathan, in ochii lor
    aurii se citeau veneratie si teama; caci il vazusera cum disparuse din locul in care parea tintuit.
    Nu i-a lasat sa-l felicite prea mult.
    ” De abia am venit aici! Sint un incepator! Eu am de invatat de la voi !”
    ” Ma indoiesc ca asa stau lucrurile, ” spuse Sullivan, care statea alaturi.
    ” In zece mii de ani nu am vazut alt pescarus mai curajos ca tine.” Stolul amutise, iar
    Jonathan nu-si gasea locul, de stinjenit ce era.
    ” Daca vrei, putem incepe sa invatam cum sa invingem timpul”, spuse Chiang,…

    Pescărusul Jonathan Livingstone Richard Bach
    Cu stimă și respect
    Mult succes
    Un trecător prin viață

Sliding Sidebar