Psiholog Claudia Nicoleta Vija: Coronavirusurile sunt o categorie de viruși asociați care declanșează boli, inclusiv coronavirus asociat sindromului respirator acut sever (SARS-CoV).
Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor. Adesea este însoțită de stimă de sine scăzută, pierderea interesului pentru activități plăcute în mod normal, energie redusă și durere emoțională fără o cauză clară.
Simptomele care durează mai mult de două săptămâni și cu o severitate care împiedică desfășurarea normală a activităților zilnice indică prezența episodului depresiv major.
Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța. Statisticile OMS arată că în România 5% din populația generală suferă de depresie.
În literatura de specialitate se arata că pentru pacienții ce au fost diagnosticați cu COVID și au fost supuși carantinei au fost identificate ulterior următoarele variabile psihologice: depresie, lipsa stării de well- being, lipsa self – controlului, stare generala de vitalitate diminuata. Participanții la studiul mentioat au înregistrat un scor ≥30, adică 72.4% au avut simptomele enunțate, ceea ce idica prezenta unui dezechilibru psihologic. (Taylor & Francis2020 )
Într – un alt studiu realizat pe cei care lucrează în sistemul medical COVID, a rezultat că răspunsurile la stres psihologic ale personalului medical au fost semnificativ diferite în funcție de nivelurile de expunere din mediul lor, durata și experiența personală. (Zhang Et All, 2020).
Posibilele consecințe ale pandemiei COVID-19 sunt destul de imprevizibile într-o perspectivă scurtă și mai lungă, deoarece pandemia reprezinta un lanț de evenimente periculoase, mai ales necontrolate și dinamice. În astfel de situații, gândirea și emoțiile noastre pot fi influențate nu atât de mult de experiența și cunoștințele noastre, cât de ipoteze mai generale și mai stabile asupra lumii sociale și a propriilor noastre vieți. Prin urmare, aceste convingeri adesea ascunse și nu verbalizate ne pot influența emoțiile de zi cu zi, gândirea și deciziile, precum și relațiile cu ceilalți. Pe de altă parte, deși mentalitatea stop-and-think este un factor important care contribuie la influența convingerilor generale asupra gestionării amenințării, presiunea directă a faptelor înfricoșătoare și în schimbare poate domina asupra reflectării în aceste circumstanțe neobișnuite.
O cercetare realizata de o echipa poloneză ce a avut scopul de a observa dacă sensul vieții, satisfacția vieții și credințele în ordinea și pozitivitatea lumii sociale au o influență asupra reacțiilor emoționale și cognitive la pandemia COVID-19 a arătat că un nivel mai ridicat de semnificație în viață, satisfacția vieții proprii și puterea credinței în ordinea și pozitivitatea mediului social vor atenua parțial reacțiile puternice de anxietate și panică și vor oferi un fundal solid pentru un comportament mai reflectiv și rațional în această situație dificila.
Primii doi factori, adică sensul vietii și satisfacția vieții, se referă la propria persoană. S-ar putea aștepta că un sens mai ridicat al vieții împreună cu satisfacția vieții să ofere un tampon psihologic împotriva dezorganizării periculoase. Rezultatele confirmă așteptarea că ipotezele generale despre viața cuiva și lumea în general sunt legate de o reacție la un pericol brusc și imprevizibil. Semnificația ridicată în viață și satisfacția vieții, precum și prezumții puternice asupra ordinii și pozitivității lumii, se corelează cu mai puține gânduri de panică și emoții evocate de pericolul aparent al pandemiei CONVID-19 în curs. (Van Agteren et all , 2020)
O altă cercetare arata că autocompasiunea a fost legată pozitiv de satisfacția vieții. Mai mult, abordarea pozitivă a mediat parțial relația dintre auto-compasiune și satisfacția vieții pentru bărbați și nu pentru femei. În grupul feminin, autocompasiunea a fost legată în mod pozitiv de o abordare pozitivă și de satisfacția vieții; cu toate acestea, abordarea pozitivă și satisfacția vieții nu au fost legate în mod semnificativ. Aceste constatări au indicat faptul că concentrarea intervenției pe auto-compasiune ar putea crește satisfacția vieții la persoanele care se află în carantină în timpul COVID-19, iar auto-compasiunea poate contribui la satisfacția vieții prin intermediul unei abordări pozitive doar la bărbați.(Wang,2021).
Totodată, rezultatele cercetării implementate în perioada de presiune psihologică severă asociată cu pandemia COVID-19 au furnizat informații despre simptomele stresului traumatic în grupul de asistenți medical examinați. Sentimentul lor de securitate a fost redus și însoțit de o reflecție intensă asupra problemelor legate de securitate.
În Spania un grup de cercetători din domeniul sanitar, într-un model de cercetare, arată că se pot identifica doua grupuri vulnerabile, în mod special în primele faze de criză socio-sanitară. Pe de o parte personalul medical, în mod fundamental, cei care lucrează direct cu bolavii Covid, care înregistrează o supraîncărcare psihică și fizică și care muncesc în condiții ce presupun un nivel precar al masurilor de sigurantă și a mjloacelor materiale necesare. Pe de alta parte persoanele cu psihopatologie prealabila, în special cei cu tulburări mentale grave, aflați în situația de izolare extrema în contextul virusului, au un nivel mai scăzut de toleranta psihica la situația sociala prin care trec. Ca direcție viitoare cercetătorii propun un al treilea grup de studiu, care să îi includă pe subiecții care ca urmare a virusului s-au expus la situații traumatice.( Inchausti et all, 2020)
S-a demonstrat că intervențiile telefonice sunt din punct de vedere clinic utile într-o gama larga de tulburări mentale, având rezultate semnificative statisice în comparație cu interviul clinic fizic . (Irvine et all., 2020).
În studiul desfășurat de Icausi et all, se arată că la familiile pacientiilor internați în stare grava cu virusul Covid, este important să nu patologizam reacțiile emoționale normale ale rudelor, ci este fundametal să stabilim nişte criterii clare și consensuale cu toți profesioniştii implicați în procesul terapeutic, pentru a determina daca a interveni este mai benific decât a nu o face. ( Inchausti et all, 2020)
În concluzie, psihologia ca știință dispune de o serie de mijloace psihomerice care explica toate aceste fenomene, dovezi care trebuie evidentiate de către profesioniștii în domeniu, care prin intermediul teapiei supotive, terapiei corectiv recuperatorii reprezinta cu factor de impact decisiv în procesul curativ.
Psiholog Claudia Nicoleta Vija
Bibliografie:
Gardner, P. J. y Moallef, P. (2015). Psychological impact on SARS survivors: Critical review of the English language literature. Canadian Psychology/Psychologie Canadienne, 56(1), 123-135. https://doi.org/10.1037/a0037973 [ Links ]
Li, A., Wang, S., Cai, M., Sun, R., & Liu, X. (2021). Self-compassion and life-satisfaction among Chinese self-quarantined residents during COVID-19 pandemic: A moderated mediation model of positive coping and gender. Personality and individual differences, 170, 110457.
Inchausti, F., García Poveda, N. V., Prado Abril, J., & Sánchez Reales, S. (2020). La psicología clínica ante la pandemia COVID-19 en España. Clínica y Salud, 31(2), 105-107.
Ministerio de Sanidad. (2020). Enfermedad por nuevo coronavirus, COVID-19. https://www.mscbs.gob.es/profesionales/saludPublica/ccayes/alertasActual/nCov-China/situacionActual.htm [ Links ]
Shultz, J. M., Baingana, F., y Neria, Y. (2015). The 2014 Ebola outbreak and mental health: Current status and recommended response. Journal of the American Medical Association, 313(6), 567–568. https://doi.org/10.1001/jama.2014.17934 [ Links ]
Shultz, J. M., y Neria, Y. (2013). Trauma signature analysis. Disaster Health, 1(1), 4–8. https://doi.org/10.4161/dish.24011 [ Links ]
Van Agteren, J., Bartholomaeus, J., Fassnacht, D. B., Iasiello, M., Ali, K., Lo, L., & Kyrios, M. (2020). Using internet-based psychological measurement to capture the deteriorating community mental health profile during COVID-19: observational study. JMIR mental health, 7(6), e20696.
Vera-Villarroel, P. (2020). Psicología y COVID-19: un análisis desde los procesos psicológicos básicos. Cuadernos de Neuropsicología/Panamerican Journal of Neuropsychology, 14(1).
Zhang, Y., Xie, S., Wang, P., Wang, G., Zhang, L., Cao, X., Wu, W., Bian, Y., Huang, F., Luo, N., Luo, M., & Xiao, Q. (2020). Factors Influencing Mental Health of Medical Workers During the COVID-19 Outbreak. Frontiers in public health, 8, 491. https://doi.org/10.3389/fpubh.2020.00491
Psiholog Claudia Nicoleta Vija: Coronavirusurile sunt o categorie de viruși asociați care declanșează boli, inclusiv coronavirus asociat sindromului respirator acut sever (SARS-CoV).
Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor. Adesea este însoțită de stimă de sine scăzută, pierderea interesului pentru activități plăcute în mod normal, energie redusă și durere emoțională fără o cauză clară.
Simptomele care durează mai mult de două săptămâni și cu o severitate care împiedică desfășurarea normală a activităților zilnice indică prezența episodului depresiv major.
Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța. Statisticile OMS arată că în România 5% din populația generală suferă de depresie.
În literatura de specialitate se arata că pentru pacienții ce au fost diagnosticați cu COVID și au fost supuși carantinei au fost identificate ulterior următoarele variabile psihologice: depresie, lipsa stării de well- being, lipsa self – controlului, stare generala de vitalitate diminuata. Participanții la studiul mentioat au înregistrat un scor ≥30, adică 72.4% au avut simptomele enunțate, ceea ce idica prezenta unui dezechilibru psihologic. (Taylor & Francis2020 )
Într – un alt studiu realizat pe cei care lucrează în sistemul medical COVID, a rezultat că răspunsurile la stres psihologic ale personalului medical au fost semnificativ diferite în funcție de nivelurile de expunere din mediul lor, durata și experiența personală. (Zhang Et All, 2020).
Posibilele consecințe ale pandemiei COVID-19 sunt destul de imprevizibile într-o perspectivă scurtă și mai lungă, deoarece pandemia reprezinta un lanț de evenimente periculoase, mai ales necontrolate și dinamice. În astfel de situații, gândirea și emoțiile noastre pot fi influențate nu atât de mult de experiența și cunoștințele noastre, cât de ipoteze mai generale și mai stabile asupra lumii sociale și a propriilor noastre vieți. Prin urmare, aceste convingeri adesea ascunse și nu verbalizate ne pot influența emoțiile de zi cu zi, gândirea și deciziile, precum și relațiile cu ceilalți. Pe de altă parte, deși mentalitatea stop-and-think este un factor important care contribuie la influența convingerilor generale asupra gestionării amenințării, presiunea directă a faptelor înfricoșătoare și în schimbare poate domina asupra reflectării în aceste circumstanțe neobișnuite.
O cercetare realizata de o echipa poloneză ce a avut scopul de a observa dacă sensul vieții, satisfacția vieții și credințele în ordinea și pozitivitatea lumii sociale au o influență asupra reacțiilor emoționale și cognitive la pandemia COVID-19 a arătat că un nivel mai ridicat de semnificație în viață, satisfacția vieții proprii și puterea credinței în ordinea și pozitivitatea mediului social vor atenua parțial reacțiile puternice de anxietate și panică și vor oferi un fundal solid pentru un comportament mai reflectiv și rațional în această situație dificila.
Primii doi factori, adică sensul vietii și satisfacția vieții, se referă la propria persoană. S-ar putea aștepta că un sens mai ridicat al vieții împreună cu satisfacția vieții să ofere un tampon psihologic împotriva dezorganizării periculoase. Rezultatele confirmă așteptarea că ipotezele generale despre viața cuiva și lumea în general sunt legate de o reacție la un pericol brusc și imprevizibil. Semnificația ridicată în viață și satisfacția vieții, precum și prezumții puternice asupra ordinii și pozitivității lumii, se corelează cu mai puține gânduri de panică și emoții evocate de pericolul aparent al pandemiei CONVID-19 în curs. (Van Agteren et all , 2020)
O altă cercetare arata că autocompasiunea a fost legată pozitiv de satisfacția vieții. Mai mult, abordarea pozitivă a mediat parțial relația dintre auto-compasiune și satisfacția vieții pentru bărbați și nu pentru femei. În grupul feminin, autocompasiunea a fost legată în mod pozitiv de o abordare pozitivă și de satisfacția vieții; cu toate acestea, abordarea pozitivă și satisfacția vieții nu au fost legate în mod semnificativ. Aceste constatări au indicat faptul că concentrarea intervenției pe auto-compasiune ar putea crește satisfacția vieții la persoanele care se află în carantină în timpul COVID-19, iar auto-compasiunea poate contribui la satisfacția vieții prin intermediul unei abordări pozitive doar la bărbați.(Wang,2021).
Totodată, rezultatele cercetării implementate în perioada de presiune psihologică severă asociată cu pandemia COVID-19 au furnizat informații despre simptomele stresului traumatic în grupul de asistenți medical examinați. Sentimentul lor de securitate a fost redus și însoțit de o reflecție intensă asupra problemelor legate de securitate.
În Spania un grup de cercetători din domeniul sanitar, într-un model de cercetare, arată că se pot identifica doua grupuri vulnerabile, în mod special în primele faze de criză socio-sanitară. Pe de o parte personalul medical, în mod fundamental, cei care lucrează direct cu bolavii Covid, care înregistrează o supraîncărcare psihică și fizică și care muncesc în condiții ce presupun un nivel precar al masurilor de sigurantă și a mjloacelor materiale necesare. Pe de alta parte persoanele cu psihopatologie prealabila, în special cei cu tulburări mentale grave, aflați în situația de izolare extrema în contextul virusului, au un nivel mai scăzut de toleranta psihica la situația sociala prin care trec. Ca direcție viitoare cercetătorii propun un al treilea grup de studiu, care să îi includă pe subiecții care ca urmare a virusului s-au expus la situații traumatice.( Inchausti et all, 2020)
S-a demonstrat că intervențiile telefonice sunt din punct de vedere clinic utile într-o gama larga de tulburări mentale, având rezultate semnificative statisice în comparație cu interviul clinic fizic . (Irvine et all., 2020).
În studiul desfășurat de Icausi et all, se arată că la familiile pacientiilor internați în stare grava cu virusul Covid, este important să nu patologizam reacțiile emoționale normale ale rudelor, ci este fundametal să stabilim nişte criterii clare și consensuale cu toți profesioniştii implicați în procesul terapeutic, pentru a determina daca a interveni este mai benific decât a nu o face. ( Inchausti et all, 2020)
În concluzie, psihologia ca știință dispune de o serie de mijloace psihomerice care explica toate aceste fenomene, dovezi care trebuie evidentiate de către profesioniștii în domeniu, care prin intermediul teapiei supotive, terapiei corectiv recuperatorii reprezinta cu factor de impact decisiv în procesul curativ.
Psiholog Claudia Nicoleta Vija
Bibliografie:
Gardner, P. J. y Moallef, P. (2015). Psychological impact on SARS survivors: Critical review of the English language literature. Canadian Psychology/Psychologie Canadienne, 56(1), 123-135. https://doi.org/10.1037/a0037973 [ Links ]
Li, A., Wang, S., Cai, M., Sun, R., & Liu, X. (2021). Self-compassion and life-satisfaction among Chinese self-quarantined residents during COVID-19 pandemic: A moderated mediation model of positive coping and gender. Personality and individual differences, 170, 110457.
Inchausti, F., García Poveda, N. V., Prado Abril, J., & Sánchez Reales, S. (2020). La psicología clínica ante la pandemia COVID-19 en España. Clínica y Salud, 31(2), 105-107.
Ministerio de Sanidad. (2020). Enfermedad por nuevo coronavirus, COVID-19. https://www.mscbs.gob.es/profesionales/saludPublica/ccayes/alertasActual/nCov-China/situacionActual.htm [ Links ]
Shultz, J. M., Baingana, F., y Neria, Y. (2015). The 2014 Ebola outbreak and mental health: Current status and recommended response. Journal of the American Medical Association, 313(6), 567–568. https://doi.org/10.1001/jama.2014.17934 [ Links ]
Shultz, J. M., y Neria, Y. (2013). Trauma signature analysis. Disaster Health, 1(1), 4–8. https://doi.org/10.4161/dish.24011 [ Links ]
Van Agteren, J., Bartholomaeus, J., Fassnacht, D. B., Iasiello, M., Ali, K., Lo, L., & Kyrios, M. (2020). Using internet-based psychological measurement to capture the deteriorating community mental health profile during COVID-19: observational study. JMIR mental health, 7(6), e20696.
Vera-Villarroel, P. (2020). Psicología y COVID-19: un análisis desde los procesos psicológicos básicos. Cuadernos de Neuropsicología/Panamerican Journal of Neuropsychology, 14(1).
Zhang, Y., Xie, S., Wang, P., Wang, G., Zhang, L., Cao, X., Wu, W., Bian, Y., Huang, F., Luo, N., Luo, M., & Xiao, Q. (2020). Factors Influencing Mental Health of Medical Workers During the COVID-19 Outbreak. Frontiers in public health, 8, 491. https://doi.org/10.3389/fpubh.2020.00491
Articole Recomandate
