Pare greu de crezut dar aceasta este realitatea surprinzătoare: în prima parte a secolului XX, italienii au luat cu asalt granița României pentru a-și găsi un loc de muncă. Despre această situație, ne relatează Mădălina Diaconu:
La mijlocul secolului trecut nu italienii îi considerau pe români infractori şi criminali, ci vameşii români se străduiau să ţină italienii departe de frontierele României, pentru a evita o invazie a lor. Aceştia creau o grămadă de probleme, fiind violenţi şi indisciplinaţi.
Într-un ziar italienesc, “La Repubblica Parma”, este publicat de curând un material care readuce în atenția publică problema imigranților, dar nu a celor din România în Italia, ci a celor din Italia în România. Stefania Parmeggiani notează în articolul său:
“În 1942 Ministerul de Interne al Italiei a încercat să oprească emigrarea italienilor în România, unde aceştia erau prost văzuţi. În Bombay, de exemplu, cine avea de-a face cu proxenetismul era numit ‘italian’. Documente dintr-o epocă în care cei care treceau graniţele erau săracii Italiei, când criminali, cănd victime ale fărădelegilor.
La mijlocul secolului trecut nu italienii îi considerau pe români infractori şi criminali, ci vameşii români se străduiau să ţină italienii departe de frontierele României, pentru a evita o invazie a italienilor. Aceştia creau o grămadă de probleme, fiind violenţi şi indisciplinaţi. Poveştile acestor oameni fără căpătâi se împletesc cu ale dizidenţilor politici faţă de regimul lui Mussolini, care îşi aduceau cu ei problemele în dictatura generalului Ion Antonescu.
Ştearsă complet din memoria Italiei, răsturnând prejudecăţile, chestiunea emigraţiei italiene în România iese din praful aşternut pe documente aflate la Arhivele de Stat ale Italiei, prin intermediul expoziţiei ‘Urme ale emigrării italiene şi din Parma, între secolele al XVI-lea si al XX-lea’. Peste o sută de documente, multe dintre ele inedite. Printre acestea, o scrisoare cu ştampila Ministerului de Interne Italian, trimisă în 28 august 1942 către toate chesturile de poliţie din Italia. Ministerului de Afaceri Externe, Guvernului Dalmaţiei, Direcţiei de poliţie din Zara şi către Înaltul Comisariat din Lubliana. Ordinul era extrem de precis: să se ia măsuri pentru ca cetăţenii italieni să nu emigreze în România.
Cartea este disponibilă aici: DACIA ART
Carmine Senise, unul dintre participanţii la complotul împotriva lui Mussolini, fiind însuşi cel care a propus arestarea Ducelui la Vila Savoia, a fost înaltul reprezentant al poliţiei italiene care condamna comportamentul italienilor care emigrau în România: “Legaţia italiană din Bucureşti raportează că cetăţeni italieni sosiţi în România cu viză temporară, după expirarea permisului de şedere nu părăsesc România, provocând probleme cu autorităţile de poliţie din România, pentru comportamentul şi ţinuta lor nu întotdeauna exemplare, dar şi pentru implicarea acestora în activităţi încă neclare”. Situația îl îngrijora foarte mult: “Având în vedere afluxul tot mai mare de italieni către România se dispune ca cererile de călătorii în străinătate să fie evaluate cu deosebită severitate, în special cu privire la comportamentul moral sau convingerile politice ale celor interesaţi precum şi motivele invocate pentru călătorie. Doar cererile care vor dovedi un caracter imperativ şi de necesitate absolută vor ajunge la Oficiul de Paşapoarte din Ministerul de Externe.”
Autorul italian Andrea Bajani, vorbește de aceeași problemă a imigranților italieni în România, în cartea sa “De vei lua aminte la greşeli”, apărută la editura Humanitas, pentru care scriitorul s-a documentat în 2006 în România.
A locuit un an în București și a călătorit în orașe precum Craiova, Galaţi şi Timişoara pentru a-și întări documentația asupra imigranților italieni de pe teritoriul țării noastre.
El notează în volumul său: “În Italia se vorbeşte doar despre imigranţii români şi, din păcate, nu de bine şi într-un fel lipsit de inteligenţă, în opinia mea. Niciodată nu se vorbeşte însă despre italienii din România. Italia are aroganţa unei ţări coloniale, mai puţin încercate economic. Ce m-a interesat a fost să ajung la o intersecţie. În Torino, unde locuiesc, cei mai mulţi imigranţi sunt cei de origine română. Iar italienii din România sunt şi ei numeroşi. Am căutat acest paralelism. România trăieşte astăzi ceea ce Italia a trăit în anii ’50: trecerea la o economie a consumului accelerat, o schimbare violentă. Povestea a început când o prietenă italiancă mi-a spus că mama ei lucrează la Satu Mare, la o fabrică de ciorapi deţinută de un italian. Aşa am luat decizia de a veni în România, în 2006, să pot vedea lucrurile cu ochii mei, să descopăr această ţară – şi a fost o mare descoperire, m-am îndrăgostit de România. Apoi, e obligatoriu să priveşti lucrurile din exterior, să încerci să schimbi perspectiva ca să-ţi înţelegi ţara în profunzime. O poţi face numai privind Italia în raport cu celelalte ţări, fiindcă identitatea se măsoară întotdeauna în raport cu alţii.”
Citește mai mult: Cunoaștelumea.ro
DACIA ART: Îmbrăcăminte, cărți, obiecte de podoabă și suveniruri cu motive dacice și tradiționale.
Lasă un răspuns
Read Next
Superb, bunul si dragul meu frate cu inima cat Casa Poporului.
Te imbratiseaza cu drag moshul Bogdan, de la fabrica de curent de la Cernavoda.
Shalom Alechaim, pacea in inima si in cugetul tau.
Buna ziua nenea Bogdan , în anii 1988si o parte din 89 am fost sclav la centrala nucleara din Cernavoda . Militar în termen trimis disciplinar pentru constructiea acestui edificiu. Niste conditii de viata inumane de care unii nostalgici ai comunismului nu le enumera mai nimeni în discutii . Tin sa precizez ca nu are mai nimic cu comentariul dumneavoastra de mai sus . Este o mina paranteza despre unde lucrati Dumneavoastra . S-auzim numai de bine ! Alexandru VOICU din exil.