Lucruri puțin cunoscute despre CUZA și Unirea din 1859

După atâția ani de la Unirea Principatelor, omagiul suprem pe care trebuie și pe care îl putem aduce generației de la 1859 este izgonirea amintirii și a urmașilor aventurieri ai familiei Hohenzollern-Sigmaringen.
Să îi alungăm așa cum au venit: cu o valiză în mână – nu cu un tren de bogății furate și jefuite, cum a fost izgonit dementul Carol al II-lea, în 1940, și trădătorul-bâlbâit Mihai, în 1947.
În afară de asta, două zile pe an, la fiecare 6 septembrie și la fiecare 30 decembrie, mormintele Hohenzollernilor, de la Curtea de Argeș, vor trebui biciute, solem și public, în timp ce Patriarhul Bisericii va psalmodia blestemul aceastei familii iudeo-prusace, pentru toți vecii vecilor.
Instituția HEREMULUI iudeo-jidovesc a ajutat poporul respectiv să supraviețuiască vreme de secole și milenii. Dacă tot ne-am jidovit, să luam și ceva bun de la Iudeo-Jidovi, nu numai corupția, minciuna și gheșeftăria. Să luă Heremul – Heremul pe care proaspătul iudeo-creștin Nicolae Nicolae Steinhardt îl rostește pe întreaga pagină 131 a Jurnalului Fericiri, ca blestem contra lui Carol al II-lea, mai rău decât toate relele ce ne-au lovit vreodată – după Steinhardt, opinie la care subscriu pe deplin.
După ce Biserica și democrația ne-au jidovit până în măduva oaselor, blestemarea Hohenzollernilor ne va ajuta să regăsim rădăcina noastră străbună, geto-dacă, nu iudeo-cretino-jidovească, ne va ajuta să redevenim ceea ce am fost și să fim ceea ce trebuie să fim, urmași ai Geto-Dacilor, adică Geto-Daci. Ca nume de popor, termenul ”român” este o nefericită găselniță masonică din secolul al XIX-lea. Mai înainte, cuvântul ”român” desemna o stare socială, nu un popor, nici sângele acestuia. Viața unui popor se sprijină pe sângele, pe viața lui, nu pe lozinci masonice și iluzii prostești.
În aceste fel, vom ține minte ceea ce nu trebuia să uităm niciodată.
Ca și alte popoare europene, ROMÂNII AU MEMORIE SCURTĂ.
Aparent neînsemnată, biciuirea mormintelor blestemate și blestemarea solemnă a hrăpăreților nesătui, ce continuă să ne jefuiască (prin tovarășa ”prințesă” Margareta, tovarășul ”prinț” Paul și alte târâturi tovărășești și securisto-princiare) este recompensa morală pe care Neamul Românilor are dreptul, datoria și obligația să și-o ofere. Altfel, vom cânta Deșteaptă-te Române, dar nu ne vom deștepta niciodată. Somnul de moarte, care ne-a cuprins, cere acest sacrificiu fondator.
Dacă Biserica nu este în stare să rostească blestemul dușmanilor venetici, înseamnă că ea nu este o instituție românească, nici dumnezeiască, ci iudeo-jidovească! În consecință, ne vom despărți de ea, pentru a ne regăsi pe noi înșine și pe Dumnezeul cel adevărat: Dumnezeul lui Zamolxis.
Pentru a supraviețui, în lumea contemporană, Neamul Românesc are nevoie de această purificare, clarificare, condamnare și despărțire de trădarea iudeo-liberalo-brătienistă, din 11 februarie 1866, de iluziile și nălucile ulterioare, inclusiv ridicolele, criminalele minciuni și tâmpenii domocrato-covido-pandemico-pseudo-vaccinaliste de astăzi.
Profesor Doctor, George Piscoci Dănescu