După construirea și inaugurarea Amfiteatrului Flavian (Colosseumul), Împăratul Domițian (împărat roman între anii 81-96), dorind să se laude cu „victoriile” sale asupra galilor și dacilor, a înființat două școli imperiale de gladiatori: Ludus Gallicus și Ludus Dacicus. Cele două școli se aflau pe versantul răsăritean al Colinei Caeliene, destul de aproape de amfiteatru.
Ziaristul Ciprian Rus a realizat, în anul 2017, pentru publicația «Formula AS», un interesant reportaj din Roma, intitulat «Ultimii idoli ai lumii romane – Gladiatorii daci». Aflăm din acest articol că mai mulți istorici și pasionați de istorie din Roma au constituit un «Gruppo Storico Romano», au (re)construit o arenă din lemn, în apropierea ruinelor anticei Ludus Dacicus, în care veșmintele, armele, scuturile și platoșele folosite de gladiatorii geto-daci sunt folosite în spectacole cu lupte de gladiatori.
Ludus Dacicus era una din cele cinci școli de gladiatori. care au funcționat în apropierea Colosseumului, celelalte patru fiind Ludus Magnus, Ludus Gallicus, Ludus Aemilius și Ludus Matutinus.
Localizarea exactă a Școlii dacice de gladiatori, între Colosseum, Ludus Magnus și Băile lui Trajanus, a fost facilitată de „harta” din lespezi de marmură, Forma Urbis Romae, care constituia unul din pereții interiori ai Templului Păcii din Roma. Această hartă a fost realizată între anii 203-205 d. Hr., din ordinul Împăratului Septimius Severus. Între cele peste o mie de fragmente păstrare după distrugerea templului se află și detalii privind situarea și forma exterioară a Școlii Dacice.
Gladiatorii daci proveneau din îndelungatele conflicte dintre romani și daci. Dio Cassius (LI, 22) scrie despre războinicii daci trimiși de Dicomes în ajutorul lui Marcus Antonius. Ca urmare a înfrângerii generalului roman de către trupele fidele lui Octavianus (Augustus), în bătălia de la Actium (32 î. Hr.), aliații daci sunt luați prizonieri și aduși la Roma, unde sunt obligați să lupte în arenă, ca gladiatori, împotriva unor gladiatori suebi.
Deși trupele romane au fost înfrânte în încercarea de a cuceri Dacia, în anii 87-88, și pacea încheiată cu Regele Decebal era foarte nefavorabilă Romei, Domitianus a căutat să se laude că i-a înfrânt pe daci și a oferit plebei o nouă categorie de gladiatori: geto-dacii, care foloseau un stil de luptă asemănători cu cel al tracilor, din a căror familie făceau parte.
După cucerirea Daciei de către romani, în anul 106 d. Hr., Traian a adus la Roma numeroși prizonieri de război daci, o parte din ei fiind obligați să-și riște viața și să arate publicului roman secretele stilului lor de luptă.
Școala a funcționat câteva sute de ani, fiind menționată și în documente privind administrația și cadastrul Romei din secolul IV d. Hr.: Notitia, unde figurează în Regiunea II Caeleomontium, și Curiosum, unde figurează în regiunea III, în apropiere de templul închinat zeilor egipteni Isis și Terapis.
Cineastul Cosmin Nicolescu a realizat un film documentat despre gladiatorii traco-geto-daci, în care a introdus numeroase imagini filmate în ruinele acelui Ludus Dacicus.
Cea mai veche școală de gladiatori din Roma se numea Ludus Aemilius și fusese înființată de triumvirul Lepidus. În secvolul IV d. Hr,, pe locul ei au fost amenajate băile publice cunoscute sub numele de Balneum Polycleti.
Ludus Magnus era cea mai mare și mai cunoscută școală de gladiatori din Imperiul Roman, învecinuându-se în partea dreaptă cu Ludus Dacicus. În interiorul ei erau găzduiți, îngrijiți și instruiți peste două mii de gladiatori în același timp.
Ludus Gallicus era școala în care erau antrenați pentru luptele de gladiatori foștii prizonieri de război luați de Domitianus din rândul galilor.
Ludus Matutinus era o școală specializată în care erau antrenați venatores, gladiatorii care luptau cu animalele sălbatice, în prima parte a zilei.
Fragment din cartea SPARTACUS ȘI GLADIATORII TRACO-GETO-DACII, scrisă de prof. dr. Mihai Popescu. Cartea este disponibilă online, aici: https://dacia-art.ro/cautare?controller=search&s=popes
După construirea și inaugurarea Amfiteatrului Flavian (Colosseumul), Împăratul Domițian (împărat roman între anii 81-96), dorind să se laude cu „victoriile” sale asupra galilor și dacilor, a înființat două școli imperiale de gladiatori: Ludus Gallicus și Ludus Dacicus. Cele două școli se aflau pe versantul răsăritean al Colinei Caeliene, destul de aproape de amfiteatru.
Ziaristul Ciprian Rus a realizat, în anul 2017, pentru publicația «Formula AS», un interesant reportaj din Roma, intitulat «Ultimii idoli ai lumii romane – Gladiatorii daci». Aflăm din acest articol că mai mulți istorici și pasionați de istorie din Roma au constituit un «Gruppo Storico Romano», au (re)construit o arenă din lemn, în apropierea ruinelor anticei Ludus Dacicus, în care veșmintele, armele, scuturile și platoșele folosite de gladiatorii geto-daci sunt folosite în spectacole cu lupte de gladiatori.
Ludus Dacicus era una din cele cinci școli de gladiatori. care au funcționat în apropierea Colosseumului, celelalte patru fiind Ludus Magnus, Ludus Gallicus, Ludus Aemilius și Ludus Matutinus.
Localizarea exactă a Școlii dacice de gladiatori, între Colosseum, Ludus Magnus și Băile lui Trajanus, a fost facilitată de „harta” din lespezi de marmură, Forma Urbis Romae, care constituia unul din pereții interiori ai Templului Păcii din Roma. Această hartă a fost realizată între anii 203-205 d. Hr., din ordinul Împăratului Septimius Severus. Între cele peste o mie de fragmente păstrare după distrugerea templului se află și detalii privind situarea și forma exterioară a Școlii Dacice.
Gladiatorii daci proveneau din îndelungatele conflicte dintre romani și daci. Dio Cassius (LI, 22) scrie despre războinicii daci trimiși de Dicomes în ajutorul lui Marcus Antonius. Ca urmare a înfrângerii generalului roman de către trupele fidele lui Octavianus (Augustus), în bătălia de la Actium (32 î. Hr.), aliații daci sunt luați prizonieri și aduși la Roma, unde sunt obligați să lupte în arenă, ca gladiatori, împotriva unor gladiatori suebi.
Deși trupele romane au fost înfrânte în încercarea de a cuceri Dacia, în anii 87-88, și pacea încheiată cu Regele Decebal era foarte nefavorabilă Romei, Domitianus a căutat să se laude că i-a înfrânt pe daci și a oferit plebei o nouă categorie de gladiatori: geto-dacii, care foloseau un stil de luptă asemănători cu cel al tracilor, din a căror familie făceau parte.
După cucerirea Daciei de către romani, în anul 106 d. Hr., Traian a adus la Roma numeroși prizonieri de război daci, o parte din ei fiind obligați să-și riște viața și să arate publicului roman secretele stilului lor de luptă.
Școala a funcționat câteva sute de ani, fiind menționată și în documente privind administrația și cadastrul Romei din secolul IV d. Hr.: Notitia, unde figurează în Regiunea II Caeleomontium, și Curiosum, unde figurează în regiunea III, în apropiere de templul închinat zeilor egipteni Isis și Terapis.
Cineastul Cosmin Nicolescu a realizat un film documentat despre gladiatorii traco-geto-daci, în care a introdus numeroase imagini filmate în ruinele acelui Ludus Dacicus.
Cea mai veche școală de gladiatori din Roma se numea Ludus Aemilius și fusese înființată de triumvirul Lepidus. În secvolul IV d. Hr,, pe locul ei au fost amenajate băile publice cunoscute sub numele de Balneum Polycleti.
Ludus Magnus era cea mai mare și mai cunoscută școală de gladiatori din Imperiul Roman, învecinuându-se în partea dreaptă cu Ludus Dacicus. În interiorul ei erau găzduiți, îngrijiți și instruiți peste două mii de gladiatori în același timp.
Ludus Gallicus era școala în care erau antrenați pentru luptele de gladiatori foștii prizonieri de război luați de Domitianus din rândul galilor.
Ludus Matutinus era o școală specializată în care erau antrenați venatores, gladiatorii care luptau cu animalele sălbatice, în prima parte a zilei.
Fragment din cartea SPARTACUS ȘI GLADIATORII TRACO-GETO-DACII, scrisă de prof. dr. Mihai Popescu. Cartea este disponibilă online, aici: https://dacia-art.ro/cautare?controller=search&s=popes
