Lumea în care trăim nu este decât parțial ceea ce se vede. Am putea spune chiar, fără să greșim prea mult, că ceea ce se vede este partea cea mai puțin importantă în raport cu ceea ce nu se vede. Priviți un aisberg. Partea de la suprafața apei nu reprezintă mai mult de o treime din întreg, ori vizibilă nu este decât aceasta. Aisbergul este constituit însă din ambele părți, nu doar de cea de la suprafață ușor de văzut de toată lumea, ci mai ales de cea de sub apă, cea invizibilă și care este cea mai importantă. Importantă pentru că pe ea, pe cele două treimi se sprijină cealaltă, cea vizibilă și-i asigură astfel o anumită stabilitate.
Ei bine, lumea în care trăim este și ea astfel constituită. Dintr-o parte superficială vizibilă și una ascunsă, invizibilă, profundă (de unde termenul de deep-state), despre care unii știu ceva, puțin, alții ceva mai mult, alții nici nu-și pot imagina că ea există și că ea determină în mare măsură mersul lucrurilor și pentru cealaltă. Și chiar mai mult de-atât.
Matrix, Sistemul este totul, întregul, cu partea sa vizibilă dar mai ales cea invizibilă. Pentru a-l înțelege cât de cât, e nevoie de a înțelege nu doar o parte din el. Iar acest lucru nu este ușor.
De ce nu e ușor ?
Pentru că nu putem să nu constatăm că lumea în care trăim nu este una a inteligenței pentru marea majoritate a oamenilor. Nu e deci, o lume inteligenta. Pentru cei mai mulți, e o lume simplistă in alb și negru, condusă prin sloganuri si propagandă pe bani mulți de stânga sau de drepta și atât. Acesta este rezultatul unei lungi Evoluții, evoluție care accelerează in loc să se domolească sau să-și schimbe direcția, căci tehnicile moderne utilizate pentru a o amplifica sunt redutabile. Aceste tehnici se sprijină pe trusturile media si manipularea pe scară largă a emoțiilor oamenilor dar nu numai.
Este vorba aici, în acest proces de un real regres, regres de la inteligență la manipularea emoțiilor. Acest regretabil regres se înscrie într-o tot mai evidentă tendința mondială de manipulare a ființei umane împinsă spre căutarea exclusivă a confortului si a efortului minim posibil. Civilizația easy. Easy monney, easy job, easy life, etc.
Iată de ce este tot mai dificil de a comunica mesaje complexe unui public larg obișnuit doar cu mesaje in forma de medalie, scurte, care suna bine, chiar dacă sunt false. Este legea științei comunicării, a propagandei din toate timpurile, astăzi formată la școala mesajelor publicitare simple și repetate la nesfârșit, după modelul Always coca cola.
Va urma
Ioan Mircea Crăciun
Cărți din categoria DEZVĂLUIRI. Le găsești aici: DACIA ART
Vizibilul și invizibilul, cele două componente ale oricărei probleme de cunoaștere, sunt numite de Blaga, fanic (care se arată, arătatul) și criptic (care se ascunde, ascunsul). Puse pe coordonatele cunoașterii (verticala, orizontala și punctul zero, dintre ele) și pe cele trei nivele de complexitate (alfa, beta, gama), raportul dintre fanicul și cripticul oricărei probleme de cunoaștere, al oricărui ”mister”, cum spune Blaga, se reduce la un număr fix de variante posibile. Da” Oricum am suci și răsuci chestiunea (asta s-a și făcut de-a lungul istoriei), numărul de variante matematic posibile, ale misterului cosmic rămâne mereu același (25), de unde titlul unuia dintre capitolele Cunoașterii Luciferiene, din Trilogia Cunoașterii, a lui Blaga. Dacă nu mă înșel, titlul capitolului respectiv este ”Variantele cunoașterii și topografia misterelor”. În cadrul acestei topografii, Blaga indică 25 de variante posibile de mister, fără să strivească, nici să ucidă, cum spune el cu altă ocazie, într-o faimoasă poezie,corola de minuni a lumii, nici să ucidă, cu mintea, tainele…
Rămâne de văzut care dintre aceste 25 de variante de mister a fost pusă de Virgil Gheorghiu sub colimatorul lui din faimoasă Deltă, unde ochiul american vede tot, ucide tot, fără să înțeleagă nimic!
Președintele Trump va reuși oare să deschidă ochii Americii? Va reuși oare acest Yankeu să ne deschidă și nouă, ochii noștri – nouă care ne dormim somnul de moarte ca boul pe coadă, adică și pe Lucian Blaga, și pe Virgil Gheorghiu, și pe Eminescu, pe mulți alții…