Mediafax: Șeful departamentului de astronomie de la Harvard crede că Universul nostru a fost creat de o civilizație superioară

Ceea ce există ori a fost creat ori a existat din totdeauna. Nu am înțeles bine niciodată acest termen de TOTDEAUNA. sau altfel spus de INFINIT decât în matematică.
Dacă ieși din matematică, infinitul și zero își pierde înțelesul pentru un om așa ca mine, mai puțin dotat spiritual dar mai îndreptat spre științele exacte. Dar dacă există o civilizatie superioară care a creat infinitul lumii noastre înseamnă că lumea noastră … ori nu este infinită ori nu înțeleg eu termenul de infinit. Altfel spus, ceea ce am învățat pentru lumea cifrelor nu este aplicabilă în lumea reală.

Uni- sau multi-versul nu este/nu sunt creatiile/simularile altora. Are/au la baza un „impuls” originar non-dual care este mai degraba o „permisiune”. Permisiunea de a se AUTO-CREA. Restul se face de la sine. De la elementarele „campuri de torsiune” pana la nivel cosmic. Intr-un computer porneste, dupa actionarea butonului de pornire, intai „bios”-ul, apoi „DOS”-ul, apoi „Windows”-ul si aplicatiile. D.p.d.v. al structurii informationale ai: bit, octet, cod-masina, limbaj de programare, cod-sursa/instructiuni, program, aplicatie. In univers ai: „nimicul”, campurile de torsiune ce contin si transmit informatie, nivelul cuantic, nivelul newtonian si nivelul cosmic/relativist ( plus, eventual, universurile paralele) – toate fiind de natura duala (+/-, 0 1, afirmatie/negatie etc.). Privit de la nivel newtonian, bosonul „Higgs” este o particula. Privit de sub nivelul cuantic – este o „subrutina” (un pachet distinct de instructiuni). Una dintre „instructiunile” de baza care domina activitatea universului/multiversului ar suna cam asa: „experimenteaza si decide astfel incat rezultatul sa conduca la o paleta cat mai larga de posibilitati ulterioare” sau „limiteaza doar atat cat e nevoie pentru ca in etapa urmatoare sa beneficiezi de minimum de limitari”. „Nimicul absolut” este si el creat. Oricat de „absolut” sau – cu cat mai „absolut” (perfect, izotrop, nemarginit, etern) – „incearca” sa fie, cu atat mai mult isi altereaza esenta si se indeparteaza de perfectiune pentru ca nu poti atribui insusiri unei entitati inexistente. Dar universul nu este un computer cu „resurse” limitate de cineva. El isi dezvolta si „hard”-ul si „soft”-ul pe masura ce se auto-creeaza. Limitele si le alege singur conform principiului de mai sus. Informatia se comporta ca o fiinta vie: vrea sa se multiplice si sa ocupe tot „spatiul” posibil (si pe cel „akashic”, si restul „straturilor” superficiale). Devine din ce in ce mai complexa dar evita „complicatiile” inutile. Da, este o simulare !… Dar este o AUTO-SIMULARE ! Are gradul maxim de autonomie asa cum ii sta bine oricarui „experiment” interesant dar NU ESTE AUTO-SUFICIENT. In final creeaza OMUL caruia ii extinde liberul-arbitru mult dincolo de limitele obisnuite in cadrul regnului animal. In acest fel capata constiinta de sine concentrata si coerenta. Inventeaza „dupa chipul si asemanarea lui” o noua fiinta creatoare la care „se uita” ca intr-o oglinda. Atentie! Daca nu-i place ce vede, distruge oglinda, o ia de capat facand ajustarile necesare, reconstruieste oglinda sub forma unei specii noi si repeta asta pana cand ii iese sau pana cand ii expira fereastra de timp de cateva miliarde de care-i sta la dispozitie. Daca un singur univers dual reuseste sa refaca conexiunea cu planul non-dual, „experimentul”, in ansamblul lui, este unul reusit, indiferent de tragediile „umane” sau de alta natura pe care le presupune CREATIA. „Traim in cea mai buna dintre lumile posibile” ce pot gazdui fiinte numite generic „oameni”, dar in cea mai proasta „etapa”, fiindca, in universul asta, e una de „pionierat”, iar marja noastra de eroare (vs. gradul de perfectionare) e una extrem de limitata. Sper sa n-am dreptate si lucrurile sa stea mai bine de atat ! Si mai sper ca, daca am dreptate, cei mai performanti dintre noi (nu comentez asupra criteriilor) sa fi insemnat ceva si pentru acel plan non-dual, necreat si iertator!