„Mistere la Granițele Cunoașterii” – Emisiune de știință și spiritualitate

multumesc pt informatie.

As putea sa raspund la toate intrebarile din aceasta emisiune Tv.
https://www.youtube.com/attribution_link?a=9UWX92mP474&u=%2Fwatch%3Fv%3DkBXL1eXMEdA%26feature%3Dshare
Dau cateva elemente
Structura spectrala a Universului
-Spatiul cu 4 dimensiuni –

Toti stim ca Universul contine materie distribuita intr-un spatiu tridimensional, ce evolueaza in timp. Dar aceste notiuni sunt doar simple cuvinte si ele nu ne ajuta prea mult in intelegerea mecanismului care face posibil Universul.
La varsta de 27 de ani aveam sa realizez, in urma observarii atente a spectrului electromagnetic optic, faptul ca este posibil ca noi sa percepem lumea ambianta doar in doua dimensiuni fizice: spectrul electromagnetic si intensitatea radiatiilor electromagnetice. Ce vedem cu ajutorul ochilor, daca nu frecventele si intensitatile radiatiilor optice si nimic altceva?
Spectrul electromagnetic are o serie de proprietati definitorii: 1. Doua unde egale ca lungime (frecventa) nu pot ocupa acelasi spatiu tridimensional; 2. Doua unde de lungimi diferite pot ocupa acelasi spatiu tridimensional; 3. Toate undele diferite ca lungime (frecventa) coexista in fiecare punct din spatiul tridimensional (practic avem o noua dimensiune a spatiului), fara sa se afecteze reciproc; 4. Toate undele de aceleasi frecvente se distribuie tridimensional (in spatiu), luand aspectul de materie radianta sau “aparent solida”; 5. Undele au doua componente de baza (o unda oscilant verticala centrala, statica spatial (unda generatoare), ce se identifica cu campul magnetic si materia asa zis „solida” si o unda ciclica deplasabila spre exterior); 6. Undele centrale statice spatial de dimensiuni diferite se pot grupa pe o dimensiune spectrala in fiecare punct din spatiul tridimensional, iar undele statice tridimensional nu se pot aranja spectral, luand aspectul de conglomerat tridimensional monocrom; 7. Undele ciclice deplasabile similare ca lungime se influenteaza reciproc, iar undele ciclice deplasabile de lungimi diferite nu se influenteaza reciproc; 8. Toate undele pot intra in rezonanta cu grupuri de unde a caror dimensiune este in raport de 1, 1/2, 1/3 …, cu eficienta maxima a fenomenului in zona valorilor 1 si ½ (a se vedea calculul antenelor radio liniare).
Toate aceste proprietati ale spectrului electromagnetic sustin ideea ca traim intr-un spatiu cu 4 dimensiuni: lungimea, latimea, inaltimea si frecventa electromagnetica.
In sprijinul acestei ipoteze avem faptul ca toate informatiile pe care le primim din mediul ambiant sunt de natura electromagnetica, ceea ce ne duce cu gandul ca noi insine avem o natura electromagnetica. In acest caz materia este un complex intre undele centrale (generatoare), pe care le putem considera aparent „materia solida” si undele emise (unde migratoare). Cum acestea pot unele sa ocupe acelasi spatiu tridimensional si unele nu, rezulta o materie electromagnetica aflata in 4 dimensiuni ale spatiului: lungime, latime, inaltime si spectru.
Iata asadar un nou punct de plecare in interpretarea lumii in care existam. Si daca in stiinta actuala inca mai suntem supusi analizelor prin prisma unui spatiu cu 3 dimensiuni, iata ca analiza cu ajutorul spatiului cu 4 dimensiuni, ne poate da raspunsuri absolut incredibile despre atatea si atatea probleme pe care in prezent nu le intelegem.

Structura spectrala a celulelor, organismelor si ecosistemelor la nivelul materiei vii

Ani indelungati, in perioada cand lucram ca laborant in Laboratorul de Protectia Padurilor din Hemeiusi, Bacau, am incercat sa aflu legaturile dintre legile fizice si legile biologice. Se parea ca era un obiectiv peste puterile mele, mai ales ca informatiile mele erau obtinute majoritar din lectura stiintifica. In acea perioada foloseam des microscopul si cautam in materialele bibliografice aspecte inedite in imaginile si schitele celulelor vii, mai ales cele vegetale, fiind mai complexe decat cele animale, avand in interior si cloroplaste. Deja stabilisem ca Soarele emite cea mai intensa radiatie pe unda Hα a atomului de Hidrogen, de culoare rosie si ca aceasta radiatie constituia sursa alimentarii maxime a clorofilei „a” din celulele vegetale, descoperire ce fusese premiata in „Revista Stiinte si Tehnica” publicata in contextul unui material si in „Revista Padurilor”. Aveam asadar un prim punct de pornire: radiatia cea mai intensa din spectrul solar, era radiatia cea mai mult „consumata” de clorofila „a”, dar aceeasi frecventa era benefica in tratarea cancerului si totodata si culoarea sangelui nostru!
Era o zi obisnuita de laborator, cand ochii imi trecura pentru a cata oara peste imaginea unei celule dintr-o carte, imagine in care aparea si o linie ce demarca dimensiunile organitelor. O idee geniala mi-a venit in momentul cand am constientizat faptul ca granumul clorofilian avea dimensiuni apropiate de cea a radiatiei Hα a Hidrogenului, emisa intens in spectrul solar si absorbita puternic de vegetatie! Sa fie oare posibil ca undele sa determine structuri de dimensiuni apropiate lor?
Se cunoaste de multa vreme ca organitele celulare au dimensiuni oarecum bine determinate si invariabile. Celulele pot avea dimensiuni variate, insa dimensiunile organitelor sunt similare in toate tipurile celulare, chiar daca este vorba de bacterii ori celule eucariote, de dimensiuni microscopice ori alge a caror celule ajung la 1,5m.
Din materialele citite ani intregi, nu am gasit ca cineva sa se intrebe de ce organitele au dimensiuni invariabile si nici de ce clorofila absoarbe anumite radiatii punctuale. Biologii vorbesc in termeni generali ca: lumina, radiatia lelectromagnetica, fotosinteza… Aceste rostiri de cuvinte insa nu demonstreaza nimic, ele insele continand mii de alte cunostinte, multe inca necunoscute.
Constatarea ca o structura celulara are cam aceeasi dimensiune ca radiatia pe care o „absoarbe” era inedita si extraordinara. Granumul clorofilian avea dimensiunile aproximativ egale cu ale radiatiei Hα rosie a Hidrogenului, cea mai intensa in spectrul solar. A mai trebuit inca doi ani ca sa realizez ca si mitocondria, Reticulul Endoplasmatic, A.D.N.-ul si Ribozomii sunt in rezonanta cu anumite portiuni din spectrul electromagnetic solar!
Se poate astfel usor verifica, ca:
1. Mitocondria absoarbe si are dimensiuni incadrate in spectrul electromagnetic infrarosu;
2. Cloroplastul contine granum clorofilian ce are dimensiunea undelor rosii pe care le prelucreaza cu precadere
3. Reticulul Endoplasmatic face structuri de dimensiunea undelor infrarosii, pe care le si prelucreaza;
4. A.D.N. si Ribozomii au dimensiuni in zona radiatiilor „X”, pe care le si prelucreaza.
Aceste observatii m-au facut sa inteleg ca exista cert o legatura intre organitele celulare si tipurile de radiatii din spectrul solar. Practic regasim in celula vie structuri ce corespund dimensional si absorbant cu portiunile spectrului solar, ca si cum insasi celula ar fi un spectru similar celui electromagnetic solar. Iata cum asupra tainelor materiei vii era aruncat un val de lumina extraordinar de interesant. Materia vie este pur si simplu structurata pe matrita spectrului electromagnetic! Urmatorul pas a fost si mai excitant. Intregul nostru corp este supus structurarii pe scheletul spectrului electromagnetic din mediul ambiant. Simturile noastre sunt: percepem caldura (infrarosiile) la nivelul pielii, percepem lumina (vizibilul) la nivelul ochilor, radiatiile U.V. ca mirosuri la nivelul nasului si radiatiile „x” la nivelul papilelor gustative. Aceste observatii sunt doar primele care pot construi o interesanta ipoteza asupra naturii materiei vii. Toate structurile vii sunt rezultatul interactiei structurii spectrelor electromagnetice din mediu cu structurile din mediul ambiant. Avem un spectru electromagnetic complex, alcatuit din suma spectrelor provenite din surse diferite (spectrul solar + spectrul terestru ambiant + spectrul emis de mediul biologic + cumulul spectrelor cosmice), in care avem linii si zone spectrale intense, care determina structuri biologice de dimensiuni apropiate (1 la ½ din dimensiunea lungimilor de unda intense) si care pe masura dezvoltarii organismelor pluricelulare au condus la organe de simt capabile sa perceapa exact aceleasi linii spectrale ca si organitele celulare. O imagine total noua asupra materiei vii. Suntem rezultatul fundamental al relatiilor fizice si biofizice si mai putin a relatiilor chimice (de altfel chimia este un capitol al fizicii).
Daca pana in prezent aspectul chimic si biochimic primeaza in cercetarea stiintifica a celulelor vii, noile constatari biofizice despre care am relatat, ne indruma spre studiile care argumenteaza prioritatea biofizica in explicarea structurilor vietii. O celula vie contine in jur de 100 000 de substante chimice diferite ceea ce face aproape imposibila conexiunile dintre datele stiintifice. Aceeasi celula poseda insa doar cateva proprietati si legi biofizice care ii argumenteaza clar structura. Acest fapt ne da posibilitatea sa intelegem materia vie, intr-un mod cu totul nou. Viata este o problema fundamentala, rezultata la nivelul legilor fizice fundamentale, usor de pus in evidenta si inteles.
Un alt argument al relatiilor directe dintre structura materiei vii si spectrul electromagnetic solar, este si dependenta evolutiei vietii de evolutia intensitatii liniilor spectrale solare in timpul evolutiei stelei celei mai apropiate. O simpla privire aruncata peste spectrul de linii ale unei stele galbene din Galaxie releva faptul ca aceasta emite linii spectrale diferite in perioade d evolutie diferite. Astfel linia Hα a atomului de Hidrogen din atmosfera stelei galbene se intensifica la mai multe miliarde de ani la nivelul analizei spectrului electromagnetic. O astfel de constatare argumenteaza si constatarea ca granumul clorofilian a aparut in celulele vegetale cam in aceeasi perioada temporala. De altfel clorofila „a” ar fi fost inutila intr-un spectru solar lipsit de linia intensa Hα a Hidrogenului.
Se desprinde de aici ideea ca evolutia spectrului solar determina evolutia celulelor vii. Odata cu inaintarea in varsta a stelei celei mai apropiate, spectrul electromagnetic ajuns la nivelul materiei vii sufera modificari spectrale ale liniilor intense, care la randul lor determina aparitia si evolutia de organite celulare si structuri rezonante (absorbante).
Spre deosebire de evolutionismul impus de mediul ambiant chimic, geografic si biologic ce sta la baza explicarii vietii si evolutiei sale in prezent, avem un evolutionism determinat primordial de evolutia spectrelor electromagnetice (evolutia liniilor spectrale atomice intense), conform legilor spectrului electromagnetic pe care se suprapune evolutia datorata locatiei acesteia in mediul ambiant, care variaza ca inaltime, presiune, mediu de agregare, temperatura, relatii ecologice…
In felul acesta se poate spune ca structura unei celule vii este primordial fixa, involutiva la nivelul legilor fizice invariabile, dar variaza odata cu modificarile intensitatilor de linii spectrale ale surselor de radiatii. Mediul pamantesc este constituit din variatii continue si ciclice ale spectrului electromagnetic. Rotatia Pamantului, clima, mediul de agregare… duc la variatii ale spectrului ce ajunge la celulele si organismele vii. Acest fapt conduce la ideea ca daca spectrul electromagnetic din mediu ar fi invariabil si structura celulelor ar fi invariabila. Variatiile din spectrul electromagnetic, atat datorate evolutiei spectrului solar (spre exemplu), cat si a evolutiei globale a mediului care determina variatii ale spectrului ajuns la materia vie, conduc la adaptari ale celulelor si organismelor pe aceste variatii electromagnetice.
Avem asadar:
1. Structura invariabila a celulelor vii in cazul invariabilitatii cumulului de spectre electromagnetice din mediu (cauza a constantei structurilor vii pe perioade lungi de timp);
2. Evolutia structurii celulelor odata cu modificarea surselor electromagnetice din mediu (cauza a evolutiei celulelor vii in perioade de timp indelungate determinate de evolutia spectrului de emisie a soarelui);
3. Evolutia organismelor datorata locatiei in mediul variabil electromagnetic planetar Cauza a diversitatii organismelor vii, pe un fond de constanta indelungata a structurilor celulelor vii);
4. Evolutia biologica in cadrul sistemului ecologic planetar (cauza a evolutiei organismelor in functie de relatiile dintre organisme, specii, teritoriu de hrana, multiplicare…).

Materia vie este un fenomen complex, perpetuu si interrelational, structurata pe spectrul electromagnetic ambiant si evolutia acestuia la nivel local si general, in contextul interrelatiilor ecologice…
Daca am ignora structura celulelor vii la nivelul spectrului electromagnetic am avea o imagine a materiei vii imposibil de explicat. Adica exact imaginea pe care stiinta contemporana o prezinta in prezent: un ciudat complex de materie si radiatie pe un fond interpretativ monocrom. Nu putem explica nici cauza structurii si nici cauza evolutiei materiei vii la nivelul celulelor si organismelor. Pentru stiinta contemporana A.D.N.-ul este considerat cauza diferentierii si baza evolutiei vietii, pe un fond de absorbtie a radiatiilor electromagnetice, in timp ce in teoria prezentata mai sus, A.D.N.-ul are acelasi rol in celula ca toate celelalte organite celulare, acesta fiind in principal componenta care rezoneaza (prelucreaza) cu undele din zona spectrala „X”. Sa nu uitam ca fecundarea ovulului uman este realizata intre un A.D.N. provenit de la tata (zona de structura la nivelul spectrului de raze „X”) si un ovul care corespunde unei structuri a celulei eucariote animale, continand structuri rezonante si egale cu lungimile de radiatii: U.V. (Reticul Endoplasmatic), Vizibil (structuri ce vor genera globule rosii) si structuri ce vor crea mitocondrii (zona spectrala de rezonanta infrarosie).
Practic nu exista fenomen natural care sa excluda undele electromagnetice si relatiile dintre structuri si undele apropiate dimensional (1, 1/2, 1/3 …). Faptul ca dimensiunile organitelor celulare si dimensiunile organismelor pluricelulare raman constante perioade lungi de timp, este datorat tocmai relatiilor fizico-biologice invariabile, rezonante. Soarele prin permanenta spectrului sau, variabil ciclic limitat ca intensitate, face posibila existenta si evolutia fiintelor biologice si da timp adaptarii acestora la modificarile de spectru solar, conditii de mediu locale si generale, precum si fenomenelor de natura ecologica (hrana, areal, multiplicare, dimensiuni prada-pradator).
Un alt aspect ce sta argument al noii viziuni asupra structurii si evolutiei materiei vii, consta in faptul ca multiplicarea celulelor eucariote, spre exemplu, incep prin multiplicarea A.D.N. + ribozomi din zona rezonanta cu radiatiile „X” (de lungime mica) si continua succesiv cu multiplicarea organitelor ce au dimensiuni si absorb unde de lungimi din ce in ce mai mare. Avem astfel o multiplicare interna a celulelor dinspre organitele infinitezimale catre cele maximale dimensional, in spectrul electromagnetic clasic.
Concluzii primare generate de studiul biofizic dintre undele electromagnetice si materia vie:
1. Celulele vii au o structura complexa, formata din organite a caror dimensiuni sunt rezultatul rezonantei de tip antena radio-unde radio (raport lungime unda – lungime unda de 1, 1/2, 1/3…);
2. Fiecare organit absoarbe (rezoneaza) cu unde de lungimi egale sau mai mare, fiind in raport de 1, 1/2, 1/3… din acestea;
3. Structurile celulare sunt invariabile atata timp cat spectrul electromagnetic primit din mediu este invariabil;
4. Structurile celulare variaza dimensional, odata cu variatia intensitatii liniilor spectrale atomice din spectrul electromagnetic primit din mediu (ex. spectrul solar), acestea fiind permanent in acord dimensional cu lungimile undelor de intensitate mare.
5. Modificarile spectrale ale intensitatii liniilor atomice, au loc nu prin deplasarea liniilor atomice, ci prin modificarea intensitatii liniilor apropiate, conform legilor efectului fotoelectric. Variatia intensitatii unei unde luminoase (linii atomice), va produce doar o modificare a emisiei electronilor cu aceeasi „energie” (frecventa). Asta impune celulei vii sa aiba o evolutie in salturi pe spectrul electromagnetic si continua la nivelul fiecarei frecvente in parte. Rezultatul unei astfel de evolutii este insasi structura in organite a complexului celular si evolutia celulelor de la simplu la complex, prin adaugare de organite.
6. In contextul in care spectrul electromagnetic solar evolueaza ca un tot unitar, este putin probabil ca anumite organite sa se nasca independent de evolutia celulei in ansamblu. Astfel ca mitocondria nu ar putea sa apara in exteriorul celulelor eucariote, asa cum sustine stiinta contemporana. In cazul globulelor rosii, acestea sunt exterioare celulelor eucariote animale, dar interioare organismelor, avand rol similar cu al cloroplastelor, absorbind lumina si oxigenand celulele. Culoarea globulelor rosii este similara cu cea emisa de soare pe linia Hα a atomului de H din spectrul solar si similara cu maximul de absorbtie al clorofilei „a”. Astfel ca o celule animala desi nu contine cloroplaste, depinde de celula-organit numita globula rosie care migreaza intre celule si sursele de lumina si oxigen, indeplinind aceleasi procese ca ale cloroplastului. In plus molecula de clorofila „a” este identica cu cea a globulelor rosii, cu diferenta ca inlocuieste atomul de Mg cu cel de Fe. In timp ce planta isi desfasoara activitatea biologica intensa spre exteriorul plantelor, animalele au un proces intens biologic activ in intreg volumul corpului, ceea ce face din globula rosie, un „cloroplast” migrator de la interior spre exterior si invers.
7. Cu cat un organit este mai mare dimensional va avea o substructura mai accentuata alcatuita din structuri similare organitelor celulei de baza. Astfel mitocondria poseda A.D.N mitocondrial…, alaturi de cloroplast fiind organite pseudocelule cu o mare independenta, dar cu activitati adaptate la procesele fundamentale celulare (cum ar fi multiplicarea).
8. Efectul fotoelectric este similar atat la nivelul iluminarii metalelor, cat si la nivelul organitelor celulare. Astfel se constata ca anumite plante supraluminate in zona vizibilului a spectrului electromagnetic, produc un surplus de cloroplaste (cresterea intensitatii luminii incidente conduce la emisia mai multor electroni metalici, dar de aceeasi frecventa). Pentru a nu periclita activitatea celulara, plantele modifica pozitia frunzelor pana acestea ajung sa expuna o suprafata la lumina suficienta activitatii sale. Daca modificam frecventa radiatiei intense electromagnetice vom activa un alt organit celular (modificand frecventa luminii incidente pe un metal, acesta va emite electroni de energie corespunzatoare acesteia).
9. Nici un organit nu poate fi considerat generator suprem a restului celulei vii. Toate organitele sunt structuri de rezonanta in primul rand. In acest caz A.D.N.-ul este la fel de important ca oricare alt organit celular.
10. Daca exista un cod genetic al celulei, acesta este dat de rezonanta structurilor cu spectrul electromagnetic care le-au generat. Cu alte cuvinte codul genetic este insasi structura spectrului solar impreuna cu spectrele diverse ajunse la nivelul materiei vii.
11. O celula vie contine mai multe organite celulare diferite. Aceste organite sunt rezonante cu portiuni de spectru electromagnetic ambiant. Desi A.D.N.-ul nu pare a avea substructuri de tip organite, apare situatia in care anumite molecule pot detine acest rol. Un virus este considerat viu daca se afla in interiorul unei celule procariote, sau celule eucariote. Dupa ce aceste virusuri sunt externalizate, aparent sunt substante considerate anorganice. Un astfel de comportament in care unele structuri migraza periodic din zona viului in zona neviului pare ciudat si inexplicabil. Exista insa posibilitatea de a explica fenomenul ca o evolutie a virusului alcatuit din organite de nivel molecular si chiar atomic. Activitatea organitelor din zona undelor gamma, pentru observatorul uman semanand mai degraba cu cea a zonei miscarii browniene. Se constata in plus ca la nivelul spectrului electromagnetic clasic avem rezonatori doar macromoleculele, organitele celulare si cristalele de dimensiuni similare undelor din zona gamma-radio. Cu alte cuvinte cam bate vantul pe dimensiunea spectrului clasic si tot ce cunoastem este rezonanta organitelor si cristalelor. Cristalele cresc si ele la fel ca si organismele vii, dar avand celule de tip atomic si molecular. Toate aceste observatii vin sa nasca o idee fantastica. In natura nu avem decat un singur fel de materie: Materia vie! Ceea ce numim materie nevie ar fi tot materie vie aflata la dimensiuni structurale si dimensionale pe frecvente imposibil de observat direct, in afara spectrului perceptibil curent!
12. Intreg Universul este materie vie. Iata o concluzie pe cat de neasteptata pe atat de evidenta. Cum materia vie este alcatuita in zona perceptibila din macromolecule, organite, celule, organisme si ecosisteme, putem presupune ca acest mod de organizare este acelasi pe un spectru electromagnetic infinit! Sa fie Universul un ecosistem infinit si unic?
Toate aceste constatari, mai mult decat ipotetice, sunt posibile prin simpla considerare a spectrului electromagnetic, ca fiind a patra dimensiune a spatiului. Daca biologul obisnuit observa structura celulei vii la nivel tridimensional, biologul viitorului va studia celula si la nivel spectral. Iata cum simpla reconsiderare a numarului de dimensiuni ale spatiului poate aduce atatea raspunsuri, imposibil de dat in viziunea spatiului cu trei dimensiuni!
Evolutia vietii in contextul evolutiei spectrului solar

Spectrul solar a evoluat in timp. Spectrul stelelor galbene din Galaxie ne dau un grafic de evolutie in care linia Hα a H solar apare la mai multe miliarde de ani de la formarea Soarelui, avand un maxim, apoi scazand progresiv pe fondul unor cresteri de intensitate de linii ale atomilor de Mg, Fe, Si…Ca+… Suprapunand evolutia liniilor emise intens de stelele galbene, ca si cum ar fi ale Soarelui insusi, peste evolutia cunoscuta a materiei vii pe Pamant, rezulta o serie de coincidente. Cresterea intensitatii radiatiei rosii Hα a H solar se suprapune peste perioada creerii Clorofilei „a”. Accentuarea intensitatii acestei linii corespunde aparitiei organismelor pluricelulare. Maximul de intensitate a aceleiasi linii corespunde existentei marilor reptile si vegetatiei gigant din carbonifer. Cresterea intensitatii unei linii a atomilor de Mg, ar fi generat clorofila, cresterea emisiei unei linii a Fe solar ar fi generat globula rosie. Scaderea intensitatii liniei Hα a H solar ar fi generat disparitia marii vegetatii si a dinozaurilor. Cresterea liniei de emisie Ca+ din atmosfera solara a generat marea criza a lipsei de calciu a organismelor actuale. In prezent linia de emisie din spectrul solar Hα a H este aproximativ egala cu cea a liniei de emisie a Ca+. Asta inseamna ca va urma o ampla modificare a organitelor celulare, in cazul nostru apar in celula vie, la nivel de cloroplaste macromolecule si structuri capabile sa absoarba (rezoneze) lumina albastra ce o va inlocui pe cea rosie. Cloroplastul a creat astfel noi variante de structuri absorbante: clorofila „b”, carotenoizii… Pe de alta parte daca in prezent o mare parte de radiatie vizibila vine in linii ale Ca+, tot acest element este capabil sa il absoarba cel mai bine. Mitocondriile celulelor actuale sunt captusite cu atomi de Ca. Daca in trecut Ca era depus la nivel de cochilii si la nivel de oase, acum este parte a structurii intime a unor organite celulare, tocmai pentru a adapta celula vie la noile conditii ale emisiilor din spectrul solar. Astfel ca organismele ce se vor adapta la lipsa radiatiilor rosii solare si la cresterea intensitatii radiatiilor albastre vor continua sa existe, generand noi si noi specii de plante si animale. O analiza sumara a evolutiei spectrului solar, ne spune ca Soarele va mai emite radiatii rosii cateva sute de milioane de ani si radiatii albastre inca alte cateva sute milioane de ani, dupa care se ajunge la starea de dinaintea cresterii intensitatii liniei de emisie Hα a H solar. Fara a mai avea aceste linii –fantani de radiatii intense, materia vie se va retrage structural din nou la nivelul celulelor simple eucariote si virusi. Viata a fost unicelulara c.c.a 3,5-4 miliarde de ani si dupa o evolutie pluricelulara de c.c.a. 1-1,5 miliarde de ani va reveni la nivelul celulelor procariote pentru alte c.ca. 3,5-4 miliarde de ani…
Aceasta viziune mai mult decat probabila este poate sumbra, dar destul de posibila. De zeci de ani ma preocupa interpretarea datelor stiintifice de pe piata cercetarii fundamentale si toate ma duc la aceasta concluzie. Fenomenul biologic complex la nivel pluricelular si eucariot este dependent de evolutia intensitatilor liniilor atomice din spectrul solar. Acest spectrul seamana cu o flacara care se mareste, mistuie si dispare in zona perceptibila, nascand si distrugand apoi structuri biologice complexe. Lipsa acuta de Ca din organismele actuale este semnalul ca viata organismelor pluricelulare este directionata spre disparitie, dupa mai multe zvacniri de zeci si sute de milioane de ani. Marile reptile, apoi dinozaurii, au avut ocazia sa traiasca in perioada de maxima activitate in spectrul solar. Noi, oamenii ne bucuram de o dupaamiaza insorita. Lumea se indreapta din nou spre noaptea biologica, o supa oceanica colcaind de procariote diversificate, apoi tacerea totala…
Dar aceasta tacere se regaseste doar la nivelul spectrului clasic. Daca se considera ca spectrul electromagnetic este infinit, in alte parti ale aceluiasi spectru, la nivelul undelor subatomice, ori supraradio, noi si noi lumi pluricelulare se vor crea, facand ca Universul sa fie cu adevarat un ecosistem gigant unic si infinit!

Autor: Gheorghe Parascan
gheorgheparascan@gmail.com

Sper ca odata, dar nu prea tarziu sa discutam pe marginea stiintei si experientei mele in cercetare stiintifica!
Multumesc!