Societățile în care trăim supraviețuiesc prin mituri și mai ales pe baza unor minciuni ideologice. Miturile și minciunile ideologice sunt produse de o epocă, sunt relative la acea epocă și necesare funcționării sale.
Mituri și romane justifică și maschează o ordine socială și relațiile interne de producție. De-a lungul timpului aceste mituri se destramă și se dezvăluie pentru a arăta ceea ce sunt de fapt: construcții interesate de sine, utile, dar relative.
Nimic însă nu poate fi construit, pe termen lung, pe minciuni. Mai devreme sau mai târziu acestea sunt demascate. Mai rău, acestea încetează să mai fie utile în înțelegerea lumii. Și eșuează.
Gândirea politică actuală eșuează și ea și eșuează jalnic. Studiul societăților noastre nu se poate baza pe ipoteze ideologice care, de-a lungul timpului, se prăbușesc în istorie. Printre aceste minciuni, cel al contractului social este aproape primul de acest fel. La fel ca mitul republican care a rezultat din el. Desigur, nu a existat niciodată un Contract Social, pur și simplu conceptul său a fost util în stabilirea dominației politice a burgheziei pe baza economismului și a activităților omniprezente ale pieței. Oamenii trebuiau să creadă!
Marea Resetare este depășirea Republicii așa cum am cunoscut-o până astăzi și negarea acesteia.
Foarte puțini sunt conștienți de asta. Partidele politice nu au înțeles încă acest lucru pentru că, sclerozate fiind, sunt întotdeauna rămase în urmă în istorie, nu au asimilat încă globalizarea și financiarizarea capitalismului! Oamenii, din lipsa unui ghid, rămân și mai mult în urmă și îi putem păcăli mai mult, mai ușor și mai îndelung.
Prin aceeași mișcare, Republica, exemplară așa cum s-a prezentat până acum, încasează o lovitură infernală; conceptul ei devine gol, mistificator și util pentru cei întârziați pentru a îmbrăca în spatele formei învechite, uzate. o nouă haină ticăloasă, un nou sistem care este … negația Republicii de până acum. Dar care reprezintă de fapt o revenire la proiectul inițial.
Multă lume a uitat, iar majoritatea nu a știut niciodată că proiectul inițial al Revoluției Franceze de la 1789 nu a fost Republica Franceză. Proiectul bine stabilit și enunțat de la început a fost Republica Universală. Republica franceză nu a fost decât primul pas, celelalte republici următorii pași în procesul de construcția finală.
Promovarea guvernanței mondiale, operată de Macron, Merkel și alții, de instituțiile internaționale dominate de birocrația celor cunoscuți, ar trebui să vă facă să înțelegeți că am dreptate în severitatea mea. Nu mai suntem în nicio republică, cu atât mai puțin într-o democrație.
Înțelegeți de asemenea că națiunile există acum doar de formă. Guvernul mondial este deja stabilit și toate deciziile sunt luate în locurile înalte, în cercurile întunecate ale instituțiilor globaliste.
Guvernul mondial și totalitar vă pregătește o lume infernală în cadrul acestei noi normalități pe care încet-încet o impune și împotriva căreia va fi imposibil de luptat cu demonstrații prietenoase și festive, cu flash moburi și cu muzică rap.
Ioan Mircea Crăciun (SURSA)
Comandă aici cel mai bine vândur roman românesc din toate timpurile, ORA 25: https://dacia-art.ro/84-dezvaluiri
Lasă un răspuns
Read Next
guvernul mondial a început cu religia mondială – cea care a înlocuit credința în Dumnezeu… Până la urmă bisericile se declară ”surori” și ele ne vor duce tot acolo….întroducându-ne prin ușa din dos…
Ultima alegere corecta a lui Homo Sapiens (sau a predecesorilor lui), atunci cand s-a simtit nevoia (naturala si potrivita unei specii inteligente si cu un grad extins de liber arbitru) inlocuirii primatului fortei si a „detronarii” masculului alfa si a preferatei sale (femela alfa), a fost aceea de a lasa decizia in seama batranilor intelepti („sfatul batranilor”) si executia in seama tinerilor. In ambele grupuri, ierarhia specifica era tot una naturala: cei mai curajosi, buni luptatori, vanatori sau gospodari erau lideri „executivi”, iar cei mai batrani si mai bine trecuti prin viata (fosti lideri „executivi” exceptionali) erau lideri „decizionali”. Batranii mai aveau, pe langa sarcina luarii unor decizii conjuncturale adecvate, alte trei sarcini si mai importante: pastrarea si apararea legilor pamantului, selectia (incuvintarea) personajelor demne sa ocupe „functii” in „executiv” si selectarea (predarea stafetei) celor potriviti sa populeze propriul lor conclav. In acelasi timp, familia si detinerea unui minim de mijloace de productie necesare autonomiei ei ramaneau esentiale. Unele neamuri (si ma refer acum la cele indo-europene) au pastrat sau au incercat sa pastreze pana relativ tarziu aceasta forma de organizare. Dacii se evidentiaza intre toate. Dar societatile corupte, generatoare de mercenariat, sclavie, tiranie si razboaie, transformate in imperii, au avut grija sa elimine orice alternativa fireasca de gandire si actiune, orice opozitie, orice „model” natural care ar fi putut servi ca motiv de „amintire” a regulilor de bun-simt, de punere la indoiala a propriei organizari sau de critca, pentru sau din partea propriilor guvernati. Din pacate „strambii i-au mancat pe drepti”, restul fiind doar un sir de „caderi din lac in put”. Acompaniat, desigur, de mituri, minciuni ideologice, propaganda si foarte multe crime. Toate cunosc marirea, apogeul si decliniul, in perioade de timp din ce in ce mai scurte. Si asta nu pentru ca n-ar exista solutii adecvate unui tip de societate cu mult mai complexa decat cele de acum cateva mii de ani. Ci pentru ca cineva are in permanenta grija ca ele sa nu iasa la suprafata.
Toată lumea vorbește, constată comentează, știe despre ce a fost, ce este și ce va fi. În schimb nimeni nu pune degetul pe rană și nu vorbește despre cauze, despre rădăcini, despre ceea ce a generat și generează acest haos…organizat. Acestă situație are o singură cauză, de la care pleacă mai apoi întreaga nebunie, iar acestă cauză este EGO-ul, egoismul acesta gregar, această boală psihologică, cu a sa lăcomie fără limite, cu tot ceea ce atrage după sine: exploatare, discriminare, dorință de putere și avere, invidie, gelozie, concurență, ambiție, conflict, violență…suferință.