Unul dintre cei mai războinici principi creștini ai Evului Mediu, Ștefan cel Mare a purtat în cei 47 de ani de domnie peste 40 de războaie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase.
Între acestea se remarcă victoria de la Baia asupra lui Matei Corvin (considerat cel mai mare rege al Ungariei), în 1467, victoria de la Lipnic împotriva tătarilor, în 1469, sau victoria de la Bătălia de la Codrii Cosminului asupra regelui Poloniei Ioan Albert, în 1497.
Cel mai mare succes militar l-a reprezentat însă victoria zdrobitoare din Bătălia de la Vaslui împotriva unei puternice armate otomane conduse de Soliman Pașa – beilerbeiul Rumeliei, la 10 ianuarie 1475. (vezi mai multe pe Wikipedia)
După ultima mare victorie menționată mai sus, însuși Papa Sixtus al IV-lea i-a conferit titlul de ”athleta christi”, adică Atletul lui Christos! Despre el s-au spus multe lucruri elogioase. Precum verișorul său Vlad Țepeș sau Mihai Viteazul mai târziu, firea lui curajoasă îl ducea adesea în primele rânduri ale bătăliilor, insuflând în acest fel mai mult curaj propriei armate.
Iată ce spune despre această atitudine cronicarul Grigore Ureche, în ”Letopiseţul Ţării Moldovei”: ”La lucru de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vâra, ca văzându-l ai săi, să nu îndărăpteneze, şi pentru aceia rar războiu de nu biruia.”
Privind lucrurile din această perspectivă, este cu atât mai prețios un citat care îi aparține lui Bonfinius, cronicarul regelui UNGARIEI Matei Corvin: ”Era însufleţit pentru lucruri frumoase şi mândre, pe lângă acestea era activ şi straşnic la război!”
Daniel Roxin
Comandă cele 3 numere ale revistei ISTORIE INEDITĂ aici: DACIA ART
Read Next
