Psiholog Claudia Nicoleta Vija: O echipă de cercetare din Moscova formată din doi subiecţi: biofizicianul Iuri Kamenski şi ziarisul Karl Kicolaev, au fost supuşi în prealabil unor exerciţii de relaxare. Se obseva că, în cazul telepatiei provocate, relaxarea psihică este o condiţie necesară îndeosebi pentru receptor, iar pentru telepatia spontană receptorul se afla într-o stare de mare tensiune afectivă.
Kamenski are de transmis imaginea a 6 obiecte, având 10 minute pentru fiecare dintre ele.
Se relevă că receptorul redă mai repede elementele de ordin vizual, concret decât pe cele abstracte. De exemplu dacă se recepţionează imaginea unui stilou, subiectul îl va descrie ca fiind un obiect alungit, cu o parte metalică strălucitoare, dar îl va defini mai greu ca stilou.
Experimentul se reia în anul 1967, cu aceiaşi doi cercetători aflaţi în oraşe diferite. Cu ajutorul unor înregistrări telemetrice (electroencefalograma), s-a surprins momentul în care subiectul recepţionează mesajul, dar abia după 5 secunde Nicolaev a devenit conştient de aceasta recepţionare.
Există numeroase studii în care s-au relatat cazuri de transmitere a suferinţei de la părinţi la copii. O fiică trăieşte brusc durerea în capul pieptului pe care mama o are în timpul unui infarct. Când mama îşi revine îşi revine şi fiica. Un alt exemplu este transmiterea unor stări de suferinţă psihică intense pe care le receptează şi fătul în timpul sarcinii.
La nivel psihofiziologic apare o viziune bipolară intre inconştient şi subconştient. Astfel fenomenul telepatic este mai bine evidenţiat prin hipnoză, ce permite accederea la amănunte ferecate în inconştient, cum ar fi programe prin care se desfăşoară întreaga noastră viaţa vegetativă. Cât timp suntem sănătoşi, aceste reacţii se desfăşoară în organism cu o rigurozitate matematică.
Cercetătorul Krippner se foloseşte şi de somn şi de vis ( utilizând ca punct de plecare cercetările lui Freud şi Jung care denumesc visul “calea regia spre inconştient”) pentru a transmite informaţia telepatică. El constata statistic, că probabilitatea de a obţine experimental transmiteri de informaţie telepatică sunt mai ridicate în timpul somnului decât în timpul stării de veghe.
Psihologul Cernusek apreciază că este necesară conectarea individului la două niveluri: al experienţei şi al emoţiei, aşadar se impune o sustragere a individului din realitatea imediată şi aducerea sa în câmpul posibilitatiilor de comunicare latentă.
Se doreşte acest lucru pentru a accede spontan la starea de emoţie pură, primordială, de armonizare şi de simpatie cu cele mai vaste perspective pe care le oferă lumea noastră înconjurătoare.
Partea experimentală a telepatiei este deosebit de importantă pentru a întelege fenomenul telepatic şi apare în literatura de specialitate într-o formă dihotomica. În primul rând, oferă avantajul pe care toate stiintele experimentale îl au asupra celorlalte, care nu admit decât o observare pasivă şi nu au posibilitatea de a provoca fenomenul studiindu-l în condiţii determinate de un experimentator, iar în al doilea rând, deloc neglijabil, trebuie menţionată telepatia spontană.
În mai 1921 Freud i-a răspuns lui G.W Grodeck, printr o scrisoare, la invitaţia prietenului său, de a petrece o după–amiază împreună: ”este clar că nu voi putea să mă bucur de farmecul companiei tale, ci trebuie să mă ocup şi de influenţele ciudate pe care le studiaţi. Există telepatie care bate la uşile noastre, lucruri care se prefac că intră în psihismul nostru, dar şi multe altele care se numesc oculte.”
În realitate, telepatia și fenomenele „oculte” se loveau puternic în mintea lui Freud de ceva timp, iar interesele sale în acest domeniu nu erau cu siguranță noi. Pe de altă parte, la fel ca mulți alți oameni de știință care au trăit și au lucrat în perioada istorică care străbate secolele al XIX-lea și al XX-lea, Freud a fost fascinat și de acel domeniu de cercetare care a avut atunci diferite denumiri (Okkultismus în Germania, cercetare psihică în țările din Limba anglo-saxonă, metapsihică în Franța) și care astăzi se numește „parapsihologie”.
Într-unul dintre volumele sale, Freud descrie următoarea cazuistica: Unul dintre pacienţii lui Freud care a apelat la serviciile unei prezicătoare vestite a rămas uimit de forţa ei de pătrundere în intimitatea vieţii sale. Pe baza unei singure informaţii, data de naştere a cumnatului său, prezicătoarea a afirmat: „Această persoană va muri în iulie sau august anul viitor în urma unei intoxicaţii cu raci sau stridii”. Deşi profeţia nu s-a confirmat, cu un an în urmă, cumnatul pacientului s‑a intoxicat în timpul verii cu mâncarea sa preferată şi a fost pe punctul de a muri.
După Freud, a cărui argumentaţie este fără cusur, cunoştinţele prezicătoarei s‑ar datora tocmai „transferului de gânduri” de la clientul său pe o cale necunoscută, adică tocmai ceea ce numim telepatie, în timp ce calculele astrologice foarte laborioase cărora oracolul le atribuia rolul esenţial nu reprezentau decât un mijloc de a abate activitatea psihică conştientă într‑o direcţie inofensivă, permiţând astfel crearea receptivităţii pentru „transferul de gânduri” la nivelul altor zone ale psihicului.
Deşi admite existenţa viselor telepatice, prin intermediul cărora luăm cunoştinţă de evenimente importante din viaţa celor apropiaţi, chiar dacă aceştia se află la distanţe de sute de kilometri, Freud consideră că mesajul telepatic joacă un rol secundar în formarea visului. Aportul său nu este mai important decât cel al stimulilor exteriori sau interiori, de tipul unui zgomot, al unei lumini, al unui miros sau al unei senzaţii somatice (de foame, de exemplu). Rolul esenţial îl joacă o dorinţă refulată care utilizează stimulii interiori sau exteriori pentru a se putea reprezenta ca realizată. Din nou concluzia psihanalistului este tranşantă: „telepatia nu are nimic de-a face cu esenţa visului”.
Rezerva lui Freud faţă de ocultism şi insistenţa de a delimita psihanaliză de această zonă, care rămân atitudinile sale prevalente, pot fi explicate în primul rând prin lupta pentru afirmarea noii discipline psihologice în pofida atacurilor denigratoare, care nu de puţine ori constau în plasarea psihanalizei în zona discreditată ştiinţific a ocultismului.
Deosebirea majoră dintre ocultism şi psihanaliză constă, în viziunea lui Freud, în aceea că, în timp ce majoritatea ocultiştilor sunt persoane convinse apriori care caută doar confirmări pentru convingerile preexistente, psihanaliştii sunt animaţi de dorinţa de cunoaştere şi ajung la convingere abia în finalul unui proces de cunoaştere de natură ştiinţifică.
Telepatia ramane fără doar și poate puntea de legătură între gânduri aflate la distanță și merită investigată sub toate aspectele ei și de aici înainte.
Psiholog Claudia Nicoleta Vija
BIBLIOGRAFIE:
Constanin D. Inteligenta Materiei, Ed. Eikon Cluj-Napoca 2009 ( PP 135-155)
Freud S.,”Despre vis”,Ed. Trei,Bucureşti 2011
Freud S, Introducere în Psihanaliza.Prelegeri de Psihopatologie a Vieţii Cotdiene, Ed. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti 1976
Freud, S. (1955). Dreams and telepathy. În The Standard Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund Freud, Volume XVIII (1920-1922): Beyond the Pleasure Principle, Group Psychology and Other Works (pp. 195-220)
Freud, S. (1955). Psycho-analysis and telepathy. În The Standard Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund Freud, Volume XVIII (1920-1922): Beyond the Pleasure Principle, Group Psychology and Other Works (pp. 173-194).
Langer, E. The illusion of control. Journal of Personality and Social Psychology, . 1975,32:311 – 328
Kiss, J. F. (2013). Istoria psihologiei în România: Tipare şi factori ai evoluţiei în perioada totalitară şi postdecembrista. Editura Didactică şi Pedagogică.
Psiholog Claudia Nicoleta Vija: O echipă de cercetare din Moscova formată din doi subiecţi: biofizicianul Iuri Kamenski şi ziarisul Karl Kicolaev, au fost supuşi în prealabil unor exerciţii de relaxare. Se obseva că, în cazul telepatiei provocate, relaxarea psihică este o condiţie necesară îndeosebi pentru receptor, iar pentru telepatia spontană receptorul se afla într-o stare de mare tensiune afectivă.
Kamenski are de transmis imaginea a 6 obiecte, având 10 minute pentru fiecare dintre ele.
Se relevă că receptorul redă mai repede elementele de ordin vizual, concret decât pe cele abstracte. De exemplu dacă se recepţionează imaginea unui stilou, subiectul îl va descrie ca fiind un obiect alungit, cu o parte metalică strălucitoare, dar îl va defini mai greu ca stilou.
Experimentul se reia în anul 1967, cu aceiaşi doi cercetători aflaţi în oraşe diferite. Cu ajutorul unor înregistrări telemetrice (electroencefalograma), s-a surprins momentul în care subiectul recepţionează mesajul, dar abia după 5 secunde Nicolaev a devenit conştient de aceasta recepţionare.
Există numeroase studii în care s-au relatat cazuri de transmitere a suferinţei de la părinţi la copii. O fiică trăieşte brusc durerea în capul pieptului pe care mama o are în timpul unui infarct. Când mama îşi revine îşi revine şi fiica. Un alt exemplu este transmiterea unor stări de suferinţă psihică intense pe care le receptează şi fătul în timpul sarcinii.
La nivel psihofiziologic apare o viziune bipolară intre inconştient şi subconştient. Astfel fenomenul telepatic este mai bine evidenţiat prin hipnoză, ce permite accederea la amănunte ferecate în inconştient, cum ar fi programe prin care se desfăşoară întreaga noastră viaţa vegetativă. Cât timp suntem sănătoşi, aceste reacţii se desfăşoară în organism cu o rigurozitate matematică.
Cercetătorul Krippner se foloseşte şi de somn şi de vis ( utilizând ca punct de plecare cercetările lui Freud şi Jung care denumesc visul “calea regia spre inconştient”) pentru a transmite informaţia telepatică. El constata statistic, că probabilitatea de a obţine experimental transmiteri de informaţie telepatică sunt mai ridicate în timpul somnului decât în timpul stării de veghe.
Psihologul Cernusek apreciază că este necesară conectarea individului la două niveluri: al experienţei şi al emoţiei, aşadar se impune o sustragere a individului din realitatea imediată şi aducerea sa în câmpul posibilitatiilor de comunicare latentă.
Se doreşte acest lucru pentru a accede spontan la starea de emoţie pură, primordială, de armonizare şi de simpatie cu cele mai vaste perspective pe care le oferă lumea noastră înconjurătoare.
Partea experimentală a telepatiei este deosebit de importantă pentru a întelege fenomenul telepatic şi apare în literatura de specialitate într-o formă dihotomica. În primul rând, oferă avantajul pe care toate stiintele experimentale îl au asupra celorlalte, care nu admit decât o observare pasivă şi nu au posibilitatea de a provoca fenomenul studiindu-l în condiţii determinate de un experimentator, iar în al doilea rând, deloc neglijabil, trebuie menţionată telepatia spontană.
În mai 1921 Freud i-a răspuns lui G.W Grodeck, printr o scrisoare, la invitaţia prietenului său, de a petrece o după–amiază împreună: ”este clar că nu voi putea să mă bucur de farmecul companiei tale, ci trebuie să mă ocup şi de influenţele ciudate pe care le studiaţi. Există telepatie care bate la uşile noastre, lucruri care se prefac că intră în psihismul nostru, dar şi multe altele care se numesc oculte.”
În realitate, telepatia și fenomenele „oculte” se loveau puternic în mintea lui Freud de ceva timp, iar interesele sale în acest domeniu nu erau cu siguranță noi. Pe de altă parte, la fel ca mulți alți oameni de știință care au trăit și au lucrat în perioada istorică care străbate secolele al XIX-lea și al XX-lea, Freud a fost fascinat și de acel domeniu de cercetare care a avut atunci diferite denumiri (Okkultismus în Germania, cercetare psihică în țările din Limba anglo-saxonă, metapsihică în Franța) și care astăzi se numește „parapsihologie”.
Într-unul dintre volumele sale, Freud descrie următoarea cazuistica: Unul dintre pacienţii lui Freud care a apelat la serviciile unei prezicătoare vestite a rămas uimit de forţa ei de pătrundere în intimitatea vieţii sale. Pe baza unei singure informaţii, data de naştere a cumnatului său, prezicătoarea a afirmat: „Această persoană va muri în iulie sau august anul viitor în urma unei intoxicaţii cu raci sau stridii”. Deşi profeţia nu s-a confirmat, cu un an în urmă, cumnatul pacientului s‑a intoxicat în timpul verii cu mâncarea sa preferată şi a fost pe punctul de a muri.
După Freud, a cărui argumentaţie este fără cusur, cunoştinţele prezicătoarei s‑ar datora tocmai „transferului de gânduri” de la clientul său pe o cale necunoscută, adică tocmai ceea ce numim telepatie, în timp ce calculele astrologice foarte laborioase cărora oracolul le atribuia rolul esenţial nu reprezentau decât un mijloc de a abate activitatea psihică conştientă într‑o direcţie inofensivă, permiţând astfel crearea receptivităţii pentru „transferul de gânduri” la nivelul altor zone ale psihicului.
Deşi admite existenţa viselor telepatice, prin intermediul cărora luăm cunoştinţă de evenimente importante din viaţa celor apropiaţi, chiar dacă aceştia se află la distanţe de sute de kilometri, Freud consideră că mesajul telepatic joacă un rol secundar în formarea visului. Aportul său nu este mai important decât cel al stimulilor exteriori sau interiori, de tipul unui zgomot, al unei lumini, al unui miros sau al unei senzaţii somatice (de foame, de exemplu). Rolul esenţial îl joacă o dorinţă refulată care utilizează stimulii interiori sau exteriori pentru a se putea reprezenta ca realizată. Din nou concluzia psihanalistului este tranşantă: „telepatia nu are nimic de-a face cu esenţa visului”.
Rezerva lui Freud faţă de ocultism şi insistenţa de a delimita psihanaliză de această zonă, care rămân atitudinile sale prevalente, pot fi explicate în primul rând prin lupta pentru afirmarea noii discipline psihologice în pofida atacurilor denigratoare, care nu de puţine ori constau în plasarea psihanalizei în zona discreditată ştiinţific a ocultismului.
Deosebirea majoră dintre ocultism şi psihanaliză constă, în viziunea lui Freud, în aceea că, în timp ce majoritatea ocultiştilor sunt persoane convinse apriori care caută doar confirmări pentru convingerile preexistente, psihanaliştii sunt animaţi de dorinţa de cunoaştere şi ajung la convingere abia în finalul unui proces de cunoaştere de natură ştiinţifică.
Telepatia ramane fără doar și poate puntea de legătură între gânduri aflate la distanță și merită investigată sub toate aspectele ei și de aici înainte.
Psiholog Claudia Nicoleta Vija
BIBLIOGRAFIE:
Constanin D. Inteligenta Materiei, Ed. Eikon Cluj-Napoca 2009 ( PP 135-155)
Freud S.,”Despre vis”,Ed. Trei,Bucureşti 2011
Freud S, Introducere în Psihanaliza.Prelegeri de Psihopatologie a Vieţii Cotdiene, Ed. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti 1976
Freud, S. (1955). Dreams and telepathy. În The Standard Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund Freud, Volume XVIII (1920-1922): Beyond the Pleasure Principle, Group Psychology and Other Works (pp. 195-220)
Freud, S. (1955). Psycho-analysis and telepathy. În The Standard Edition of the Complete Psychological Works of Sigmund Freud, Volume XVIII (1920-1922): Beyond the Pleasure Principle, Group Psychology and Other Works (pp. 173-194).
Langer, E. The illusion of control. Journal of Personality and Social Psychology, . 1975,32:311 – 328
Kiss, J. F. (2013). Istoria psihologiei în România: Tipare şi factori ai evoluţiei în perioada totalitară şi postdecembrista. Editura Didactică şi Pedagogică.
Freud, om de știință? Hai că gluma e bună.
Un pervert sexual care crede că toate problemele lumii sunt cauzate din lipsă de sex, și nu se rușinează să promoveze pedofilia pe față?