Evz.ro: Mo Gawdat, un fost director de la Google, a trăit una dintre experienţele care continuă să fascineze generaţiile – viaţa după moarte – şi a fost atât de marcat încât a decis să scrie şi o carte.
Experienţa lui s-a derulat în timpul unei intervenţii chirurgicale minore, în care viaţa lui Mo Gawdat a fost în pericol:
„Am văzut acea lumină, m-am repezit printr-un tunel și am găsit calmul și pacea atât de frecvente în experiențele apropiate de moarte. Ca să vă spun adevărul, a fost fabulos! A fost atât de distractiv, încât nu m-ar deranja să merg într-o altă călătorie.”
În cartea „Rezolvare pentru fericire”, Gawdat a folosit modele științifice, inclusiv teoria relativității lui Einstein, pentru a explica de ce crede că viața este continuă.
El a spus: „Relativitatea timpului înseamnă că tu și cu mine putem avea un concept de timp foarte diferit în funcție de viteza noastră, locul în care ne aflăm, punctul de vedere și alți parametri diferiți.
Absența timpului absolut face ca fiecare dintre percepțiile noastre despre începutul și sfârșitul oricărui eveniment specific să fie diferită.” Mai mult, Gawdat a ajuns la concluzia că viața de dincolo nu respectă regulile și principiile lumii fizice.
Antreprenorul consideră că „dacă am putea ști dinainte” că există o viață de apoi „nu ar conta atât de mult ce facem”. El a afirmat însă că propria sa experiență apropiată de moarte, cuplată cu alte „milioane” de cazuri, i-au dat speranță.
El a spus: „Pur și simplu, acestea sunt cazuri de oameni care experimentează moartea și s-au întors. Majoritatea spun o poveste foarte pozitivă. Eu personal am experimentat călătoria minunată a unei experiențe apropiată de moarte când o operație minoră a decurs greşit.”
Citește mai mult: Evz.ro
Vizionează mai jos emisiunea „Viața după pragul morții”, realizată împreună cu neurologul Dumitru Constantin Dulcan:
Comandă aici cărțile scrise de Dumitru Constantin Dulcan: DACIA ART
Evz.ro: Mo Gawdat, un fost director de la Google, a trăit una dintre experienţele care continuă să fascineze generaţiile – viaţa după moarte – şi a fost atât de marcat încât a decis să scrie şi o carte.
Experienţa lui s-a derulat în timpul unei intervenţii chirurgicale minore, în care viaţa lui Mo Gawdat a fost în pericol:
„Am văzut acea lumină, m-am repezit printr-un tunel și am găsit calmul și pacea atât de frecvente în experiențele apropiate de moarte. Ca să vă spun adevărul, a fost fabulos! A fost atât de distractiv, încât nu m-ar deranja să merg într-o altă călătorie.”
În cartea „Rezolvare pentru fericire”, Gawdat a folosit modele științifice, inclusiv teoria relativității lui Einstein, pentru a explica de ce crede că viața este continuă.
El a spus: „Relativitatea timpului înseamnă că tu și cu mine putem avea un concept de timp foarte diferit în funcție de viteza noastră, locul în care ne aflăm, punctul de vedere și alți parametri diferiți.
Absența timpului absolut face ca fiecare dintre percepțiile noastre despre începutul și sfârșitul oricărui eveniment specific să fie diferită.” Mai mult, Gawdat a ajuns la concluzia că viața de dincolo nu respectă regulile și principiile lumii fizice.
Antreprenorul consideră că „dacă am putea ști dinainte” că există o viață de apoi „nu ar conta atât de mult ce facem”. El a afirmat însă că propria sa experiență apropiată de moarte, cuplată cu alte „milioane” de cazuri, i-au dat speranță.
El a spus: „Pur și simplu, acestea sunt cazuri de oameni care experimentează moartea și s-au întors. Majoritatea spun o poveste foarte pozitivă. Eu personal am experimentat călătoria minunată a unei experiențe apropiată de moarte când o operație minoră a decurs greşit.”
Citește mai mult: Evz.ro
Vizionează mai jos emisiunea „Viața după pragul morții”, realizată împreună cu neurologul Dumitru Constantin Dulcan:
Comandă aici cărțile scrise de Dumitru Constantin Dulcan: DACIA ART
Prin regresie hopnotica,oamenii povestesc in timpul hipnozei,trairile din viegile anterioare.DECI EXISTA VIATA DUPA MOARTE.
La câteva ore după ce tata plecase din lumea asta, dintr-odată i-am simțit prezenta lângă mine, eu fiind in Germania. Eram devastată, ținusem mult la el și doar de doua săptămâni plecase mama. După ce i-am simțit prezenta, am simțit o mângâiere calda, plină de iubire, pe obrazul stâng, iar inima mi-a fost cuprinsă de mulțumire, de bucurie. Am zâmbit. Tăticuțul meu nu ma uitase, venise sa-si ia rămas-bun de la mine și sa-mi arate ca chiar suntem mai presus de moarte! Și ca nici iubirea nu se poticnește de ea! Eu nu putusem sa-i fiu aproape in clipa plecării și îmi părea așa de trist! Tocmai la plecarea lui sa nu-i fiu aproape! Sper sa ii reîntâlnesc candva!