Zbor deasupra unui … dezastru general. Planul globaliștilor progresează bine și nu putem rămâne decât uimiți de prostia fericită a victimelor

Distribuie


Lasă un răspuns

Comentează ca anonim.

  1. din nefericire ai f mare dreptate…prostia incompetenta iresponsabilitatea sunt in voga…aroganta…nici nu mai am cuvinte, dar noi cei constienti suntem obligati sa rabdam…pana cand?

  2. Dragi compatrioți, nu știu cât de bine intenționați suntem, sau de unde ne luăm sursele pentru a denigra guvernul, președintele și pentru a le da apă la moară unor analfabeți, să se ridice pe spatele urii și prostiei. Eu știu că este greu, dar mai știu că am copii și nepoți, care trec prin aceleași greutăți generate de pandemie, în țări cu o civilizație net superioară și cu economia la fel. Rigorile legilor sunt mult mai puternice, dar având civilzație, au înțeles că viața trebuie protejată și că nimeni nu poate fi mai presus de lege. Și acolo circulă zvonuri, dar întâmplările semenilor apropiați de sufletul lor, le-a relaxat mintea, le-a dat gândul din urmă să respecte legile, să protejeze și să fie protejați prin propriul exemplu. Singurii vinovați pentru ce se întâmplă este o rețea pe care noi nu o cunoaștem, chiar dacă aruncăm în spațiul public tot felul de presupuneri. Scopul acestor nenorociri este unul singur, care a generat toate războaiele lumii din generație în generație… Această realitate a fost ciclică și s-a produs cu suprimare de vieți omenești dar în moduri diferite… Cineva acum 45 de ani și mai bine când era pâinea pe cartelă, îmi spunea și nu am înțeles tâlcul vorbelor sale decât acum: „Doamnă în războaie nu a murit prea multă lume, în balanță cu cât ar trebui să moară…Nenorocirea este că va veni o vreme când nu vom mai vedea inamicul și va trebui să suportăm rigorile lui și tot nu vom înțelege noi românii, de ce se întâmplă așa. Vom da vina întotdeauna pe alții, nu pe adevărul în sine.”Această discuție a avut loc în tren, într-un compartiment de clasa întâi, în care eram doar patru persoane. Atunci n-am vrut să cred spusele acelui domn, care nu avea nimic de-a face cu un farsor, sau cu cineva de mâna doua. Cunoștea foarte multă istorie, întâmplător am putut să constat că datele erau exacte, iar astăzi că acele cuvinte nu erau vorbe în vânt…Atunci am înțeles că ce se întâmpla atunci era nimic pe lângă ce v-a urma. Iohanis poate era copil se juca cu vorba aia în țărână, iar Câțu de asemenea. Este adevărat că fiecare vrea să iasă în evidență prin „adevărul lui” dar nu ar ști să explice logic, ce ar trebui să se întâmple ca să fie bine.

Sliding Sidebar