Celebra Revistă NATURE susține că pentru a realiza vaccinuri anti – covid se utilizează celule recoltate în anul 1951 de la o persoană care decedase de cancer

Gheorghe Piperea: Revista Nature susține că pentru a realiza vaccinuri anti – covid se utilizează celule recoltate în anul 1951 de la o persoană care decedase de cancer. Aceste celule au fost cultivate, ulterior, la infinit, fiind utilizate în terapiile genetice, în fertilizarea in vitro și iată, în prepararea vaccinurilor.

Am verificat și pe wikipedia și respectivele celule sunt menționate și acolo.

Aceste celule replicabile la nesfârșit sunt denumite “celule HeLa”, după numele persoanei decedate de la care s-au recoltat celule originare, Henrietta Lacks.

După canoanele deontologice și political correct de azi, recoltarea de material biologic de la o persoană decedată, fără acordul său prealabil, este o oroare (așa cum reține și Nature, în articolul din link). Dar, atunci când a făcut gestul, în 1951, spitalul John Hopkins din Baltimore, Maryland (se leagă lucrurile, nu?) nu a avut nici cea mai neînsemnată grijă să ia acordul pacientei sau al familiei ei, înainte de deces (mai alea că era și de culoare).

Gestul a fost, însă, un mare pas al științei și medicinei, așa cum a fost și descoperirea întâmplătoare a vaccinului sau a penicilinei. Cei implicați au descoperit că aceste celule au o caracteristică uluitoare, aproape magică – se pot reproduce la infinit, fiind, practic, nemuritoare (de fapt, aceste celule sunt a-mortale, având capacitatea de se replica la nesfârșit; a nu se confunda cu celulele stem (sușe), care sunt celule originare, nediferențiate, pe care le avem toți, pâna la momentul în care devin celule specializate, componente ale țesuturilor din care se constituie organele). După această descoperire, cultivarea celulelor HeLa a devenit o obișnuință, fără ca cineva să ceară vreodată acordul familiei. ADN-ul acelei persoane nu a murit niciodată de atunci. Acele celule se regăsesc în multe terapii genetice, fertilizări în vitro și vaccinuri.

Foarte interesant este că nu demult Curtea Supremă de Justiție a SUA a avut de soluționat un proces uluitor, în care a ajuns la concluzia că materialul genetic de la o persoană decedată nu e proprietatea moștenitorilor săi, ci a întregii lumi. Ca apa, aerul și internetul… Bine, nimeni nu spune că accesul la această proprietate a omenirii nu este permis chiar oricui, ci numai celor cu mormanul de bani în contul potrivit, aflați la momentul și în locul potrivite…

Evident, nici spitalul John Hopkins, nici producătorii de vaccinuri, de terapii genetice și de kituri de fertilizare in vitro nu s-au grăbit să spună lumii că utilizează ADN-ul unei persoane care s-a stins de 69 de ani pentru a produce vaccin anti-covid.

OK, înțelegeți acum măcar un pic ce băgăm în noi, fără să știm, ba chiar fără voința noastră (în curând, chiar forțați de armată, că așa zice “expertul” Rafila)?

Înțelegeți de ce e este catastrofic să trivializăm drepturile și libertățile omului?

Bine, nu mă refer la cei care cred imediat și fără crâcnire în vorbele “profetice” ale lui Arafat, Streinu-Cercel, Rafila și Tătaru, mai ales când Șică și Werner le andosează (girează) toate improvizațiile și aproximările.

Mă refer la cei care încă au conștiința trează și bunul simț comun neatins de dezinformările oficiale.

Ați fi de acord să vi se inoculeze acest tip de celule recoltate în urmă cu 69 de ani de la o persoană decedată de cancer?

Sursa: Facebook Gheorghe Piperea

DACIA ART – Îmbrăcăminte, cărți, suveniruri: https://dacia-art.ro/