Afirmația că prin gândurile noastre noi influențăm în bine sau rău atât mediul ambiant, cât și pe cel cosmic înâmpină dificultăți în a fi înțeleasă pentru că face trimitere la noțiuni de fizică cuantică, și anume la principiul interconexiunii tuturor lucrurilor din Univers și la cel al funcționării holografice.
Orice acțiune exercitată într-un anumit punct se reflectă asupra întregului pentru că, repet, toate lucrurile existente sunt interconectate prin energia de fond a Câmpului Universal, despre care am scris încă din 1981 în cartea Inteligența Materiei.
În noi sunt reflectate toate legitățile Universului. Cu sau fără voia noastră ne implicăm în funcționalitatea lumii vii și nevii.
Am spus adeseori că fiecare dintre noi este efectul a ceea ce ne precede și cauza a ceea ce ne succede. De aici rezultă și marea responsabilitate de a fi, de a trăi în lume.
Nu pot doar să pretind, dacă eu nu ofer nimic lumii. Să conștientizăm că noi oferim doar o mică parte din mulțimea de lucruri de care beneficiem. Să realizăm că atunci când agresăm, când insultăm și defînițăm pe cineva, acela poate fi tocmai cel care ne-a copt pâinea pe care 0 mâncăm în ziua respectivă sau cel care ne-a confecționat hainele pe care le purtăm – și putem extinde astfel la tot ceea ce avem.
Se ridică întrebarea: ce instanță de la nivelul creierului este capabilă să facă această selecție între semnificația benefică și cea nocivă a gândurilor și trăirilor noastre? Nu poate fi decât un singur răspuns: propria conștiință. Este singura care poate funcționa după criterii etice, morale.
Noile progrese în cunoaștere, înmănnchiate, înscrise în ceea ce a fost numită Noua Știință, din care fac parte Fizica Modernă, Științele Neurocognitive, Experiențele Morții Clinice, Psihologia Transpersonală ș.a., pledează pentru existența unei Conștiințe extinse la Univers.
Mai departe, logica discursului ne conduce la cauza primă a tututor lucrurilor. Avem astfel impresia că omului i s-a dat, prin creier, o inteligență superioară pentru a putea evolua, înălțându-și conștiința până la stadiul în care devine capabilă să își conștientizeze Sursa reală, Spirituală…
Dumitru Constantin Dulcan
Extras din cartea CREIERUL ȘI MINTEA UNIVERSULUI
Cartea este disponibilă aici: DACIA ART
Afirmația că prin gândurile noastre noi influențăm în bine sau rău atât mediul ambiant, cât și pe cel cosmic înâmpină dificultăți în a fi înțeleasă pentru că face trimitere la noțiuni de fizică cuantică, și anume la principiul interconexiunii tuturor lucrurilor din Univers și la cel al funcționării holografice.
Orice acțiune exercitată într-un anumit punct se reflectă asupra întregului pentru că, repet, toate lucrurile existente sunt interconectate prin energia de fond a Câmpului Universal, despre care am scris încă din 1981 în cartea Inteligența Materiei.
În noi sunt reflectate toate legitățile Universului. Cu sau fără voia noastră ne implicăm în funcționalitatea lumii vii și nevii.
Am spus adeseori că fiecare dintre noi este efectul a ceea ce ne precede și cauza a ceea ce ne succede. De aici rezultă și marea responsabilitate de a fi, de a trăi în lume.
Nu pot doar să pretind, dacă eu nu ofer nimic lumii. Să conștientizăm că noi oferim doar o mică parte din mulțimea de lucruri de care beneficiem. Să realizăm că atunci când agresăm, când insultăm și defînițăm pe cineva, acela poate fi tocmai cel care ne-a copt pâinea pe care 0 mâncăm în ziua respectivă sau cel care ne-a confecționat hainele pe care le purtăm – și putem extinde astfel la tot ceea ce avem.
Se ridică întrebarea: ce instanță de la nivelul creierului este capabilă să facă această selecție între semnificația benefică și cea nocivă a gândurilor și trăirilor noastre? Nu poate fi decât un singur răspuns: propria conștiință. Este singura care poate funcționa după criterii etice, morale.
Noile progrese în cunoaștere, înmănnchiate, înscrise în ceea ce a fost numită Noua Știință, din care fac parte Fizica Modernă, Științele Neurocognitive, Experiențele Morții Clinice, Psihologia Transpersonală ș.a., pledează pentru existența unei Conștiințe extinse la Univers.
Mai departe, logica discursului ne conduce la cauza primă a tututor lucrurilor. Avem astfel impresia că omului i s-a dat, prin creier, o inteligență superioară pentru a putea evolua, înălțându-și conștiința până la stadiul în care devine capabilă să își conștientizeze Sursa reală, Spirituală…
Dumitru Constantin Dulcan
Extras din cartea CREIERUL ȘI MINTEA UNIVERSULUI
Cartea este disponibilă aici: DACIA ART
